luni, mai 12

Prima Evadare

   De Prima Evadare am aflat anul trecut, cu puțin timp înainte de a se închide perioada de înscrieri… dar…
   După care mi-am zis că anul viitor este obligatoriu să particip! Nu am urmat nici un program extraordinar de antrenamente, am avut doar câteva ieșiri prin păduri, înafară de extrem de desele ture pe asfalt. Dar, pe de altă parte, nici nu am avut o țintă îndrăzneață… mi-am propus doar să terminăm cursa neaccidentați… eu și Rocky 2.
   Încă din luna februarie eram cu ochii geană pe site. M-am înscris și am plătit imediat ce a devenit posibil, plătind 65 de lei. Challange accepted! Am participat la recunoașterea oficială a traseului, unde am putut să mă familiarizez un pic cu traseul… am fost efectiv încântat! Am mers extrem de lejer, fără să forțez cu o pauză de vreo 30-35 de minute pe traseu și am reușit să ajung la Astoria în aproximativ 4 ore. După care a venit ziua concursului… 11 mai. 3500 de cicliști la start, o îmbulzeală de nedescris, oameni ce se băgau în fața mea încă de atunci. Îmbulzeală!
   La ora 10 fix s-a dat startul! Cu greu ne-am pus în mișcare, am trecut de linia de start, a urmat o mică șicană… după care… HAOS! Toată lumea depășea, nimeni nu se asigura, nimănui nu-i păsa de nimic, pedalau de parcă era ultima sută de metri. Am mărit și eu ritmul puțin, bănuind cam ce are să se întâmple în pădurea Băneasa… dar m-am mai liniștit după ce am văzut 3 căzuți fix în fața mea – pe unul dintre ei evitându-l destul de greu.
   Și s-a intrat în pădure… acolo a început chinul. Cărarea era adaptată pentru două biciclete… dar se înghesuiau chiar și câte patru. Fiind în mijlocul plutonului și cu cei din categoria Elite plecați în fruntea plutonului, era destul de foarte clar că nu poți emite pretenții la un loc pe podium, un loc care să-ți aducă și un câștig financiar… și atunci… de ce să-ți riști integritatea?! Tot ce auzeam era „loc dreapta” ori „loc stânga”. Le mai făceam loc, dar… Partea bună a fost că nu s-au mai întâmplat alte evenimente, sau cel puțin nu le-am văzut eu. Poate și din cauza faptului că plutonul era destul de bine compactat și nu prea era loc pentru depășiri… de parcă asta i-ar fi împiedicat.
   După ieșirea din Băneasa plutonul s-a răsfirat, am experimentat și eu depășirile… și apoi s-a rupt iadul! S-a ajuns în pădurea Snagov, unde cu fix două săptămâni în urmă găsisem potecile într-o stare practicabilă… doar că acum… deși prinsesem o perioadă de mai bine de 5 zile fără ploi, potecile erau pline cu noroi. Și oricât m-am chinuit eu prin câmp și prin prima parte a pădurii Snagov, n-am reușit să depășesc tot grupul de fițoși. Nu puteam să pedalez legat mai mult de 30 de secunde. Cum mă urcam în șa, cum trebuia să descalec pentru că mereu se găsea câte un fițos care se oprea înainte de baltă. În loc să schimbe pe un pinion mare și o foaie mai mică, descăleca… Cum puneam piciorul jos, cum mă înfundam în noroi. Ba mai mult, alunecam prin noroi… Oricât m-am chinuit și pe porțiunea aia, tot n-am reușit să ajung într-un grup mai... de ne-fătălai.
   Odată ieșit din pădurea Iadului restul traseului a fost practicabil, însă eu cam terminasem rezerva de energie. N-am mai putut să trag, ce-i drept nici nu prea eram dispus să risc integritatea lui Rocky 2, care era plin de noroi, inclusiv lanțul, care rula uns cu noroi. Nu mai vorbesc de furci… bine că nu ajunsese nimic la frâne.
   La finish am fost întâmpinat de un voluntar care încerca să-mi facă semn să încetinesc… locul era îngust, erau mulți îmbulziți la sosire, organizatorii probabil voiau să evite accidentele… eu însă am crezut că vrea să mă felicite! Am salutat mulțimea, iar apoi mi-am dat seama că n-am loc suficient decât pentru o frânare bruscă… Am strâns progresiv de manete… m-am oprit… și m-am trezit cu o medalie de gât!
   Nu-s lovit, n-am căzut, Rocky 2 are nevoie de o baie serioasă și apoi un set de reglaje… am în posesie una bucată febră musculară... dar sunt fericit! Am un tricou și o medalie!



   Cred că am reușit o cursă bună și din cauza numărului de concurs: 1277! sunt născut pe 12 iulie, iar 7 e numărul preferat!
   Challange fulfilled!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori