joi, mai 8

armin cel inimă largă

   Medical vorbind… nu e tocmai bine să ai o inimă largă… doar că…
   Mă grăbeam încet către spital… era deja ora 11, n-avea nici un sens să mă grăbesc repede! Urechile înfundate cu o pereche de căști, spatele îndreptat cu bolobocul, privirea înainte plus un mic zâmbet pe față. Mă grăbeam încet, deci.
   La câțiva pași în fața mea, am văzut un grupuleț de asiatici, doi băieți și o fată. Ei veneau spre mine, eu spre ei… și când au ajuns aproape de mine, l-am văzut pe unul dintre ei cum mă fixează cu privirea și rostește câteva cuvinte. Citindu-i pe buze am putut să descifrez un „excuse me”. M-am gândit că sunt turiști și vor ceva indicații. Imediat mi-am extras căștile din urechi și am încărcat în memorie o hartă aproximativă a orașului ca să le pot oferi niște indicații cât mai precise.
   Când au început să-mi vorbească am fost plăcut surprins să descopăr că cei trei vorbeau destul de comprehensibil limba română. M-am chinuit, ce-i drept să înțeleg ce-mi explicau ei, dar n-am putut să descifrez decât că-mi vorbeau despre o oareșicare prezentare… pentru… nu știu ce? „Inimă largă” a intrat imediat în acțiune: m-am gândit să mă prefac cumva interesat de acea „prezentare” ca să nu se simtă respinși chiar de toată lumea… să aibă și ei o mică satisfacție. O alegere destul de proastă, recunosc… nu ar trebui să ofer iluzii false oamenilor… dar… când i-am văzut cum se chinuiau să ne vorbească limba…
-Da, sigur… dar unde are loc această prezentare? m-am prefăcut eu interesat…
-Aici pe tablet meu! a venit imediat răspunsul…
   Imaginary facepalm lvl 1000! Eu și inima mea largă! Eu și gura mea mare! Eu și reacțiile mele sincere ce mă bagă mereu într-un oareșicare rahat! Ieeeei!
   Ce era să mai fac? Să le spun că brusc nu mai sunt interesat? Să-i dezamăgesc complet pe cei trei? A trebuit să fiu inimă largă până la capăt!
-Bine… arătați-mi prezentarea! eu și inima mea… aia cea mai largă, mi-am zis eu în gând
   Imediat ce a început să ruleze clipul am simțit nevoia de a-mi mai trage singur câțiva pumni în cap. Prezentarea era un fel de propagandă pentru Dumnezeu! Excelent! Clipul vorbea despre faptul că toată lumea îl consideră bărbat, dar nimeni nu se gândește că ar putea exista și un Dumnezeu femeie. Și veneau cu câteva argumente, ceva pasaje din biblie aruncate la întâmplare, extrase din context, din care, la urmă, povestitorul concluziona că ar trebui să mai venerăm pe cineva pe lângă Dumnezeu. Mă rog…
-Ce crezi? mi-au cerut imediat părerea cei trei
   În momentul acela mi-am zis că e cazul să renunț la inima mea largă. Fusese destul de largă până în acel moment. Arhi-suficient:
-Păi ce să zic? Destul de interesant clipul, este destul de aproape de credința mea…  și apoi n-am mai apucat să-mi termin ideea, pentru că cei trei practic au sărit în sus de fericire
-A da? Și tu crezi Dumnezeu Mama? Wonderfull!
   Zic:
-Nu, nu, nu… stați puțin (și nu mânați, lângă biblie vă așezați…) Eu cred că religia, oricare ar fi ea, te face să vrei să fi un om mai bun… cu tine însuți, cu cei din jurul tău. Îți impune niște reguli simple după care tu te ghidezi și astfel poți deveni un om mai bun. Dar eu… eu unul… nu am nevoie de religie ca să fiu un om bun. Eu sunt perfect capabil să-mi ajut aproapele fără să mă gândesc că sunt nevoit să o fac doar ca să-mi asigur un loc în Rai. Eu sunt suficient de conștient că nu e tocmai în regulă să devin un criminal în serie și deci, în consecință, nu e nevoie să fiu amenințat cu o eternitate în Iad ca să nu devin un infractor de legendă. Eu cred în evoluție… nu cred că există o putere superioară care ne-a creat… nu există un destin scris pentru fiecare… fiecare își face propriul destin!
-Dar dacă arăt dovada științifică Dumnezeu există? Dacă Dumnezeu apare aici în fața ta, atunci crezi? continuă asiaticul
-Biblia spune că trebuie să ne ferim de falșii profeți, dacă tu faci vreo scamatorie, vreo iluzie și în fața mea apare vreun asociat de-al vostru… atunci ce? Eu trebuie să încep să cred că acela e creatorul meu?
- Blank! Poker face!
-Deci, în concluzie, dragii mei – mi-am continuat eu ideea – aceasta este credința mea! Eu respect credința voastră și nu încerc să vă conving că nu este calea cea dreaptă! Din acest motiv mă aștept ca și voi să-mi respectați credința mea!
-Știi că atei merg Iad? a sunat ultima lor încercare
-Îmi pare rău… eu nu sunt ateu! A fi ateu presupune că la un anumit nivel accepți existența unei puteri superioare, dar tu singur alegi să nu crezi în ea! Claro?
   Dar… discuția a continuat… și inimă largă a intrat iar în acțiune. Am plecat de acolo cu o broșură ce promite să-mi dovedească existența lui Dumnezeu, iar pe spate are scris un număr de telefon plus un website. Inimă largă le-a promis că se uită pe website… Am încercat... e un fel de mini-youtube dar plin cu clipuri despre Dumnezeu.

   Una peste alta, inimă largă o sa doarmă relativ liniștit la noapte. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori