vineri, mai 23

25 Mai

   Ziua de duminică, 25 Mai, e tot mai aproape iar eu tot nu știu cu cine ar trebui să votez. Am auzit vag câteva voci care spun că rezultatul acestor alegeri va influența puternic candidații pentru alegerile prezidențiale, deci votul va fi unul cu greutate dublă. N-aș vrea să-l văd pe tov. dr. Victor pe buletinele de vot.
   Deci un singur lucru îmi era clar înainte de alegeri, cu PSD, sau cum or decide tovarășii, hoții de acolo, n-am să votez niciodată. Dacă am de ales între ei și un rău ceva mai mic – să zicem Vadim – prefer să ștampilez tot buletinul.
   Am găsit următorul site – LINK. Am răspuns unui set de întrebări și ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că la final nu mi-a cerut adresa de mail ca să-mi afișeze rezultatele.



   Marea problemă este că, dacă ar fi să dau crezare rezultatelor, eu ar trebui să votez cu PNL-ul… ori eu n-o să votez aproximativ niciodată cu PNL-ul… pentru că USL și pentru că Crin. NEXT!
   Următoarea opțiune recomandată de site este numitul Costea Peter. Un independent? Asta sună foarte bine. Mă gândeam de ceva vreme să votez cu un independent. Dar după ce i-am vizitat site-ul am rămas profund dezamăgit… domnul Costea este un puternic opozant al căsătoriilor între persoanele de același sex. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Dumnezeu apare în moto-ul său… plus costumul cu 2 numere mai mare… NEXT!
   PMP?! Elena Udrea? Băsescu? Totuși, în era Pontină, Băse a reprezentat un mare ghimpe-n coastele tovarășilor, hoților… ceea ce nu poate decât să mă bucure extrem de mult. Dar, oare pentru asta ar trebui să uit toate hoțiile lor?? NU!
   UDMR? Eu am crescut în Ardeal… Ardealul e Pământ Românesc… NICIODATĂ!
   PNL-ul lui Blaga? Nici nu știam că mai există…

   Ar rămâne totuși Forța Civică… Sau să ștampilez tot buletinul… Sunt încă nohotărât.

luni, mai 12

Prima Evadare

   De Prima Evadare am aflat anul trecut, cu puțin timp înainte de a se închide perioada de înscrieri… dar…
   După care mi-am zis că anul viitor este obligatoriu să particip! Nu am urmat nici un program extraordinar de antrenamente, am avut doar câteva ieșiri prin păduri, înafară de extrem de desele ture pe asfalt. Dar, pe de altă parte, nici nu am avut o țintă îndrăzneață… mi-am propus doar să terminăm cursa neaccidentați… eu și Rocky 2.
   Încă din luna februarie eram cu ochii geană pe site. M-am înscris și am plătit imediat ce a devenit posibil, plătind 65 de lei. Challange accepted! Am participat la recunoașterea oficială a traseului, unde am putut să mă familiarizez un pic cu traseul… am fost efectiv încântat! Am mers extrem de lejer, fără să forțez cu o pauză de vreo 30-35 de minute pe traseu și am reușit să ajung la Astoria în aproximativ 4 ore. După care a venit ziua concursului… 11 mai. 3500 de cicliști la start, o îmbulzeală de nedescris, oameni ce se băgau în fața mea încă de atunci. Îmbulzeală!
   La ora 10 fix s-a dat startul! Cu greu ne-am pus în mișcare, am trecut de linia de start, a urmat o mică șicană… după care… HAOS! Toată lumea depășea, nimeni nu se asigura, nimănui nu-i păsa de nimic, pedalau de parcă era ultima sută de metri. Am mărit și eu ritmul puțin, bănuind cam ce are să se întâmple în pădurea Băneasa… dar m-am mai liniștit după ce am văzut 3 căzuți fix în fața mea – pe unul dintre ei evitându-l destul de greu.
   Și s-a intrat în pădure… acolo a început chinul. Cărarea era adaptată pentru două biciclete… dar se înghesuiau chiar și câte patru. Fiind în mijlocul plutonului și cu cei din categoria Elite plecați în fruntea plutonului, era destul de foarte clar că nu poți emite pretenții la un loc pe podium, un loc care să-ți aducă și un câștig financiar… și atunci… de ce să-ți riști integritatea?! Tot ce auzeam era „loc dreapta” ori „loc stânga”. Le mai făceam loc, dar… Partea bună a fost că nu s-au mai întâmplat alte evenimente, sau cel puțin nu le-am văzut eu. Poate și din cauza faptului că plutonul era destul de bine compactat și nu prea era loc pentru depășiri… de parcă asta i-ar fi împiedicat.
   După ieșirea din Băneasa plutonul s-a răsfirat, am experimentat și eu depășirile… și apoi s-a rupt iadul! S-a ajuns în pădurea Snagov, unde cu fix două săptămâni în urmă găsisem potecile într-o stare practicabilă… doar că acum… deși prinsesem o perioadă de mai bine de 5 zile fără ploi, potecile erau pline cu noroi. Și oricât m-am chinuit eu prin câmp și prin prima parte a pădurii Snagov, n-am reușit să depășesc tot grupul de fițoși. Nu puteam să pedalez legat mai mult de 30 de secunde. Cum mă urcam în șa, cum trebuia să descalec pentru că mereu se găsea câte un fițos care se oprea înainte de baltă. În loc să schimbe pe un pinion mare și o foaie mai mică, descăleca… Cum puneam piciorul jos, cum mă înfundam în noroi. Ba mai mult, alunecam prin noroi… Oricât m-am chinuit și pe porțiunea aia, tot n-am reușit să ajung într-un grup mai... de ne-fătălai.
   Odată ieșit din pădurea Iadului restul traseului a fost practicabil, însă eu cam terminasem rezerva de energie. N-am mai putut să trag, ce-i drept nici nu prea eram dispus să risc integritatea lui Rocky 2, care era plin de noroi, inclusiv lanțul, care rula uns cu noroi. Nu mai vorbesc de furci… bine că nu ajunsese nimic la frâne.
   La finish am fost întâmpinat de un voluntar care încerca să-mi facă semn să încetinesc… locul era îngust, erau mulți îmbulziți la sosire, organizatorii probabil voiau să evite accidentele… eu însă am crezut că vrea să mă felicite! Am salutat mulțimea, iar apoi mi-am dat seama că n-am loc suficient decât pentru o frânare bruscă… Am strâns progresiv de manete… m-am oprit… și m-am trezit cu o medalie de gât!
   Nu-s lovit, n-am căzut, Rocky 2 are nevoie de o baie serioasă și apoi un set de reglaje… am în posesie una bucată febră musculară... dar sunt fericit! Am un tricou și o medalie!



   Cred că am reușit o cursă bună și din cauza numărului de concurs: 1277! sunt născut pe 12 iulie, iar 7 e numărul preferat!
   Challange fulfilled!

joi, mai 8

armin cel inimă largă

   Medical vorbind… nu e tocmai bine să ai o inimă largă… doar că…
   Mă grăbeam încet către spital… era deja ora 11, n-avea nici un sens să mă grăbesc repede! Urechile înfundate cu o pereche de căști, spatele îndreptat cu bolobocul, privirea înainte plus un mic zâmbet pe față. Mă grăbeam încet, deci.
   La câțiva pași în fața mea, am văzut un grupuleț de asiatici, doi băieți și o fată. Ei veneau spre mine, eu spre ei… și când au ajuns aproape de mine, l-am văzut pe unul dintre ei cum mă fixează cu privirea și rostește câteva cuvinte. Citindu-i pe buze am putut să descifrez un „excuse me”. M-am gândit că sunt turiști și vor ceva indicații. Imediat mi-am extras căștile din urechi și am încărcat în memorie o hartă aproximativă a orașului ca să le pot oferi niște indicații cât mai precise.
   Când au început să-mi vorbească am fost plăcut surprins să descopăr că cei trei vorbeau destul de comprehensibil limba română. M-am chinuit, ce-i drept să înțeleg ce-mi explicau ei, dar n-am putut să descifrez decât că-mi vorbeau despre o oareșicare prezentare… pentru… nu știu ce? „Inimă largă” a intrat imediat în acțiune: m-am gândit să mă prefac cumva interesat de acea „prezentare” ca să nu se simtă respinși chiar de toată lumea… să aibă și ei o mică satisfacție. O alegere destul de proastă, recunosc… nu ar trebui să ofer iluzii false oamenilor… dar… când i-am văzut cum se chinuiau să ne vorbească limba…
-Da, sigur… dar unde are loc această prezentare? m-am prefăcut eu interesat…
-Aici pe tablet meu! a venit imediat răspunsul…
   Imaginary facepalm lvl 1000! Eu și inima mea largă! Eu și gura mea mare! Eu și reacțiile mele sincere ce mă bagă mereu într-un oareșicare rahat! Ieeeei!
   Ce era să mai fac? Să le spun că brusc nu mai sunt interesat? Să-i dezamăgesc complet pe cei trei? A trebuit să fiu inimă largă până la capăt!
-Bine… arătați-mi prezentarea! eu și inima mea… aia cea mai largă, mi-am zis eu în gând
   Imediat ce a început să ruleze clipul am simțit nevoia de a-mi mai trage singur câțiva pumni în cap. Prezentarea era un fel de propagandă pentru Dumnezeu! Excelent! Clipul vorbea despre faptul că toată lumea îl consideră bărbat, dar nimeni nu se gândește că ar putea exista și un Dumnezeu femeie. Și veneau cu câteva argumente, ceva pasaje din biblie aruncate la întâmplare, extrase din context, din care, la urmă, povestitorul concluziona că ar trebui să mai venerăm pe cineva pe lângă Dumnezeu. Mă rog…
-Ce crezi? mi-au cerut imediat părerea cei trei
   În momentul acela mi-am zis că e cazul să renunț la inima mea largă. Fusese destul de largă până în acel moment. Arhi-suficient:
-Păi ce să zic? Destul de interesant clipul, este destul de aproape de credința mea…  și apoi n-am mai apucat să-mi termin ideea, pentru că cei trei practic au sărit în sus de fericire
-A da? Și tu crezi Dumnezeu Mama? Wonderfull!
   Zic:
-Nu, nu, nu… stați puțin (și nu mânați, lângă biblie vă așezați…) Eu cred că religia, oricare ar fi ea, te face să vrei să fi un om mai bun… cu tine însuți, cu cei din jurul tău. Îți impune niște reguli simple după care tu te ghidezi și astfel poți deveni un om mai bun. Dar eu… eu unul… nu am nevoie de religie ca să fiu un om bun. Eu sunt perfect capabil să-mi ajut aproapele fără să mă gândesc că sunt nevoit să o fac doar ca să-mi asigur un loc în Rai. Eu sunt suficient de conștient că nu e tocmai în regulă să devin un criminal în serie și deci, în consecință, nu e nevoie să fiu amenințat cu o eternitate în Iad ca să nu devin un infractor de legendă. Eu cred în evoluție… nu cred că există o putere superioară care ne-a creat… nu există un destin scris pentru fiecare… fiecare își face propriul destin!
-Dar dacă arăt dovada științifică Dumnezeu există? Dacă Dumnezeu apare aici în fața ta, atunci crezi? continuă asiaticul
-Biblia spune că trebuie să ne ferim de falșii profeți, dacă tu faci vreo scamatorie, vreo iluzie și în fața mea apare vreun asociat de-al vostru… atunci ce? Eu trebuie să încep să cred că acela e creatorul meu?
- Blank! Poker face!
-Deci, în concluzie, dragii mei – mi-am continuat eu ideea – aceasta este credința mea! Eu respect credința voastră și nu încerc să vă conving că nu este calea cea dreaptă! Din acest motiv mă aștept ca și voi să-mi respectați credința mea!
-Știi că atei merg Iad? a sunat ultima lor încercare
-Îmi pare rău… eu nu sunt ateu! A fi ateu presupune că la un anumit nivel accepți existența unei puteri superioare, dar tu singur alegi să nu crezi în ea! Claro?
   Dar… discuția a continuat… și inimă largă a intrat iar în acțiune. Am plecat de acolo cu o broșură ce promite să-mi dovedească existența lui Dumnezeu, iar pe spate are scris un număr de telefon plus un website. Inimă largă le-a promis că se uită pe website… Am încercat... e un fel de mini-youtube dar plin cu clipuri despre Dumnezeu.

   Una peste alta, inimă largă o sa doarmă relativ liniștit la noapte. 

vineri, mai 2

Microtomul agresat

   Medici excentrici… ÎI știm, i-am văzut… știm despre ce este vorba. Doar că…



   Adicătelea cum? Rezultat histopatologic obținut cu un microtom aflat în stare avansată de uzură fizică și morală?

   Dar cum de a fost uzat moral microtomul acela? Au țipat la el: „ești cel mai prost microtom din lume!” sau poate a fost părăsit de microtoama lui… care a fugit cu o centrifugă. Sau… de ce nu? Poate a fost agresat de către un medic dereglat psihic.