luni, aprilie 14

Memorie elefănțească

   Adică de elefant! Trebuie să recunosc că într-o vreme, de mult apusă, memoria mea funcționa perfect. Dar… anii au trecut… și memoria s-a ramolit. C-așa-i în viață!
   Săptămâna trecută a fost ziua de naștere a șefului. Noi ne-am strâns, ne-am organizat și am pregătit o mică petrecere. Un „La mulți ani” scurt, o gură de șampanie și apoi înapoi, fiecare la bolnavii ori problemele lui.
   Într-o încercare de a face totul un pic mai special, i-am luat o mică prăjitură în care am decis să-i înfigem două lumânări… două cifre din ceară care să-i formeze vârsta. Astfel am ajuns la raionul cu astfel de lumânări și nimeni nu știa sigur ce vârstă împlinește șeful. Eu fiind cel mai vechi din colectiv… am apelat la memoria mea elefănțească (adică de elefant) am făcut un mic calcul… și am obținut rezultatul corect: 58!
   Toată lumea m-a întrebat dacă sunt sigur, dacă nu cumva mă înșel. Nici nu i-am luat în considerare. Memoria mea funcționează perfect!
   Ne întoarcem la spital… înfigem lumânările în prăjitură, le aprindem… stingem lumina… Laaa muuulți aaani! Și apooi…
-Măi, ce surpriză… deci cadoul vostru este un an în plus?!
   Blank… dublu-blank! 57! Băgami-aș picioarele-n memoria mea…


   Să pretinzi că ai o memorie excelentă… meh! Să ai un șef cu simțul umorului? Aproximativ de neprețuit!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori