luni, aprilie 14

Memorie elefănțească

   Adică de elefant! Trebuie să recunosc că într-o vreme, de mult apusă, memoria mea funcționa perfect. Dar… anii au trecut… și memoria s-a ramolit. C-așa-i în viață!
   Săptămâna trecută a fost ziua de naștere a șefului. Noi ne-am strâns, ne-am organizat și am pregătit o mică petrecere. Un „La mulți ani” scurt, o gură de șampanie și apoi înapoi, fiecare la bolnavii ori problemele lui.
   Într-o încercare de a face totul un pic mai special, i-am luat o mică prăjitură în care am decis să-i înfigem două lumânări… două cifre din ceară care să-i formeze vârsta. Astfel am ajuns la raionul cu astfel de lumânări și nimeni nu știa sigur ce vârstă împlinește șeful. Eu fiind cel mai vechi din colectiv… am apelat la memoria mea elefănțească (adică de elefant) am făcut un mic calcul… și am obținut rezultatul corect: 58!
   Toată lumea m-a întrebat dacă sunt sigur, dacă nu cumva mă înșel. Nici nu i-am luat în considerare. Memoria mea funcționează perfect!
   Ne întoarcem la spital… înfigem lumânările în prăjitură, le aprindem… stingem lumina… Laaa muuulți aaani! Și apooi…
-Măi, ce surpriză… deci cadoul vostru este un an în plus?!
   Blank… dublu-blank! 57! Băgami-aș picioarele-n memoria mea…


   Să pretinzi că ai o memorie excelentă… meh! Să ai un șef cu simțul umorului? Aproximativ de neprețuit!

duminică, aprilie 13

Selecție naturală

   Trăim înconjurați de proști! Oameni ce-și duc zilele cu greu și se bucură nespus pentru fiecare rahat. Poate că viața lor e și un pic mai fericită, datorită faptului că aleg să se piardă în prostii mici. Mă rog…
   Exemplificând cu un exemplu: M-am scormonit în analele buzunarelor mele… mult… și așa a apărut Rocky II… Am fost mulțumit? Nu! O bicicletă cu frâne mecanice? Eu?! Niciodată! M-am mai scormonit încă o dată și așa a apărut un set hidraulic. Dar… cum eram proaspăt scormonit, n-am mai avut suficiente resurse ca să mă scormonesc și pentru un set nou de rotoare. Astfel că frânele mele scot un zgomot caracteristic care nu dispare până nu trag o tură de bloc cu ele acționate… C-așa-i în ciclism… pentru că nemulțumit și pentru că hidraulic. Altul s-ar fi bucurat extrem de mecanice, eu a trebuit sa fiu nemulțumiteanu!
   Evident că fluieratul e infernal, dar… dispare… apoi reapare… dispare iar. Până vine un set nou de rotoare:
   Executam aproape tradiționala tură de bloc înainte de a porni spre eveniment. Ca să pregătesc frânele, să scap de fluierat. Zgomotul era destul de puternic de data asta.
   Opresc la semafor și imediat, lângă mine apare un… „indian” călare pe un scuter zgâriat, îndoit, revopsit parțial… dar cu o grămadă de autocolante… Tipul zâmbea ștrengărește din spatele unor ochelari de soare cu lentilă neagră. Nu purta cască… de fapt… purta o cască, dar era de la telefon. Una singură, cealaltă era purtată de prietena lui, care ocupa locul din spate:
-Frățică! Unge-le cu ceva, vrei să-ți dau eu niște ulei? Tu n-auzi cum fac??
   Blank! Poker-Face! Am rămas de-a dreptul și de-a stângul fără replică! Am apucat totuși să mă uit la roata din față a scuterului și am observat un disc de frână. Imediat după, „indianul” a ambalat motorul și a demarat… 10 m mai încolo i-a tăiat calea un taximetrist ce ieșea grăbit de la Ibis… Când am trecut eu pe lângă ei, abia începuseră să se ridice de pe jos.
   Selecția naturală încă nu funcționează așa cum ar trebui.



P.S. Neapărat îmi trebuie alte rotoare…