sâmbătă, iulie 6

De zi cu zi

   Am prins mult mai multe faze amuzante… dar adevărul este că nici nu prea am mai avut așa de multă vreme ca să le aștern aici.
   Dar mă rog… de unde să încep? Poate de la capacitatea extraordinară a oamenilor de a-și numi urmașii… poate din acest motiv într-o lună am avut doi pacienți pe nume „Ion Ion”, născuți în același an și cu același diagnostic!! Adică… după ce că ai Ion pe post de nume de familie… îţi mai denumești odrasla cu același nume? Pe bune!? Care-i logica aici? Să nu carecumva să uite? Adevărul este că, întra-adevăr… ai mai puține lucruri de ținut minte, nu? Cel mai puțin amuzant era când țineam evidența bolnavilor în tratament… ajungeam la cei doi domni și numele laolaltă cu primele 8 cifre din foile noastre se potriveau perfect pentru cei doi… Îi diferențiam după ziua nașterii…
   După care ajungem la o mult stimabilă doamnă. Care… la drept vorbind, nu-i în deplinătatea facultăților ei mintale… dar asta nu-i decât un mic bonus la toate peripețiile prin care ne trece.
   O sun, zilele trecute:
-Bună ziua doamnă, de la spitalul Colțea vă deranjez…
-Da, spuneți…
-Doamnă, v-am sunat ca să vă rog să veniți neapărat astăzi, deoarece trebuie să vă recoltăm probe pentru analize, ca să vă putem urmări evoluția…
-Daa… Nu pot să vin! Nu mă simt bine… lăsați că îl trimit pe fiul meu, să vină pentru mine!
-… [ce mă?!?]


   Aproape că am vrut să o las să-l trimită pe fi-su… aproaaape!