sâmbătă, mai 11

Fanii… strică TOT !


   Mai ales dacă e vorba despre un meci Steaua-Dinamo. Sau Dinamo-Steaua.
   N-am mers niciodată pe Arena Națională… și pentru că am jurat să nu mai merg pe stadion atâta vreme cât necuratul va fi patron la Steaua, dar și pentru că stilul lui Pițurcă nu mă atrage absolut deloc. Folosește un sistem de joc învechit, are fel de fel de toane… nu-mi place de el.
   Dar totuși am zis că ar trebui să-i fac o surpriză tatălui meu și să-l duc la meci. Și i-am făcut o surpriză… minunată… mai ales când i-a bătut curierul la ușă și i-a spus că are un colet de la Dinamo pentru care trebuie să plătească vreo 165 de lei… cred că atunci surpriza a fost extraordinar de mare!! Dar am fost nevoit să fac asta, deoarece – și doresc să le și mulțumesc pe această cale – mult stimabilul domn Victor „Copy-Paste” Ponta împreună cu mult prea stimabilul domn Crin „Căcărău” Antonescu au decis ei că ar fi mai bine să taie din fondurile cercetătorilor (mai dă-i dracu’), motiv pentru care ultima lună plătită a fost luna decembrie. Și nici nu ne putem aștepta să primim bani din urmă, din câte am înțeles… deci… mii de mulțumiri și multă căldură! Iar în aceste condiții… am ales să plătesc întreținerea și nu biletele.
   Și cu biletele în buzunar am plecat la meci. Împreună cu tatăl meu… nici nu mai știu care a fost ultimul meci la care am mers împreună cu el… cred că eram prin clasa a 6-a? Parcă? A trecut prea mult timp. Luasem bilete la tribuna a II-a și am fost plăcut impresionat să constat că lumea respecta locurile înscrise pe bilete! Foarte frumos și civilizat, de altfel.
   Pe cuvântul meu că de la televizor, Arena Națională îmi părea a fi mult mai mare… de la fața locului părea a fi foarte mică și neîncăpătoare.
   Imediat ce am intrat pe stadion am constatat că sunt foaarte mulți dinamoviști… foarte mulți. Nu știu de ce eu trăiam cu impresia că nu or să fie așa de mulți, nu știu de unde aveam eu ideea asta. Dar, ne-am găsit locurile și ne-am așezat confortabil. Toată lumea stătea jos pe scaune, un alt plus… eu fiind învățat să stau în picioare… și ocazional să cânt (gigi acum de sărbători… să dea dumnezeu să mori… la-la-laa-laaa-laaa-la-la-laa-laa)!
   Ies echipele pe teren, galeriile fac spectacol, aprind fumigene, întind bannere, mesaje ironice… tot tacâmul. Trec câteva minute și Steaua deschide scorul. În mod normal, ar fi trebuit să sar în picioare și să mă bucur, eventual să fac și câteva dedicații (pentru gigi, evident: mori, ciobane, mori!). Dar văzându-mă înconjurat de dinamoviști, am tăcut… Nu la fel de inspirat au fost doi domni din spatele meu… care s-au bucurat… au sărit în picioare, s-au felicitat reciproc, că doar ești la tribuna a II-a, ești om normal și ai venit să te bucuri de spectacol. Doar că… vreo două javre nu au fost de acord cu asta! S-au ridicat de la locurile lor și au venit să se răfoiască cu cei doi intruși. S-au aruncat cuvinte grele, s-au împărțit și câțiva pumni și câteva scatoalce, dar în final personalul ce asigura securitatea a reușit calmarea spiritelor.
   Stau și mă întreb… și nu e prima oară când spun asta… cât de redus mintal trebuie să fi ca să sari la bătaie pentru așa ceva? Eu țin cu Steaua, tu cu Dinamo… ăsta-i motiv de bătaie? Pe bune!? Pe cuvântul meu, dacă oamenii ăia doi se văd pe stradă în altă zi, trec unul pe lângă celalalt ignorându-se reciproc, iar acum, doar pentru că suntem pe stadion trebuie să ne spargem capetele? Pentru ce? Pentru că eu sunt stelist și tu dinamovist? Pe bune?
   Doi dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt dinamoviști… și mereu ne certăm și ne batem din alte motive, dar niciodată pentru că unul ține cu Dinamo și celălalt cu Steaua. De când a devenit ăsta motiv de ceartă și bătaie?
   Pe cuvântul meu, oamenii cu o astfel de gândire ar trebui folosiți… sunt atâtea străzi cu gropi prin țară, sunt atâtea autostrăzi ce ar trebui construite, este o cerere așa de mare pentru niște oameni care să sape un șanț, sau să tencuiască un perete… sau chiar să dea cu mătura pe stradă… iar noi îi lăsam liberi pe stadioane…
Urât… foarte urât…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori