sâmbătă, martie 9

80+


   Știe toată lumea zicala: „cine nu are bătrâni să-și cumpere”… Ok, dacă este cineva pe recepție… Vând bătrân! Preț avantajos! Rog seriozitate!
   Domnul Stelică… sau cum paștele lui l-o fi chemând este trecut bine de 80 de ani. A rămas singur și se bazează foarte mult pe ajutorul primit de la cei doi băieți ai lui. Știu asta pentru că atunci când m-am mutat, i-am bătut de mai multe ori la ușă ca să-l întreb dacă nu cumva are nevoie de ceva… o pâine, o portocală… m-am oferit să-i fac și cumpărăturile (fără să-i cer bani în plus!), dar de fiecare dată mi-a mulțumit frumos și mi-a spus că momentan nu are nevoie, dar dacă va fi cazul are să apeleze la mine. Un om cum se cade.
   De fiecare dată când mă mai întâlneam cu dumnealui pe hol îmi spunea cât de fericit este că m-am mutat lângă el, iar acum poate să apeleze la mine dacă are nevoie de ceva. Iar eu mă arătam dornic de a-l ajuta. Un om… cum se cade.
   Până într-o zi… cu soare… când i-am spus că vreau să facem ordine pe balconul comun ca să-mi pot depozita bicicleta acolo. La început a spus că nu este absolut nici un fel de problemă, mutăm, rearanjăm, facem loc. Era de la sine înțeles că doar eu aveam să lucrez, pentru că dumnealui era destul de înaintat în vârstă și cu diverse probleme de sănătate.
   Și într-o zi… cu mai mult soare… m-am apucat de rearanjat. Am urcat trei dulapuri ce-mi aparțin, unul peste celalalt. Am făcut cât de cât ordine prin lucrurile mele de pe balcon… până am ajuns la ale lui. Însemnând aici un mic dulăpior. Îi sun la ușă, îl chem… îl întreb unde vrea să îi pun dulăpiorul asupra căruia ne înțelesesem că trebuie mutat… și surpriză-surpriză… cu Stelică! Nu mai era de acord. Ok, bun… opțiuni? I-am propus să facem schimb! Dulăpiorul lui așezat pe podea, putrezit și găurit, pentru un corp cu trei compartimente așezat la nivelul pieptului, perfect pentru el – nemaifiind nevoie să se aplece ca să ajungă la el. Răspuns final? NU! Ok, alte opțiuni? L-am rugat să accepte să-i mut corpul fix 15 cm mai la stânga, ca să am mai mult loc pentru bicicletă. A acceptat fără să clipească. Dar chiar și așa, tot nu aveam spațiu suficient. Dar, aș fi putut să încerc să o înghesui cumva acolo.
   Vin cu bicicleta… nerăbdător… deschid balconul nerăbdător, să văd dacă încape… și surpriză-surpriză… tot cu Stelică! După ce am plecat eu, a venit și și-a mutat la loc dulăpiorul!
   Dacă are cineva nevoie de un bătrân… vă rog… contactați-mă. Până una alta, eu am să merg să dau jos corpurile mele… și am să le pun fix așa cum erau aranjate înainte… să nu carecumva să-i stric „chi-ul”. Sunt foarte curios dacă se prinde…

1 comentarii:

Holy Sinner spunea...

Daca tineretea ar sti si batranetea ar putea...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori