joi, noiembrie 29

Dezavantajul



   Este destul de frumos să lucrezi în spatele unui medic specialist, să vezi tot ce se întâmplă „în spatele cortinei”, cu bune și rele. Dar există și câteva dezavantaje…
   Cel mai mare dintre ele este că marea majoritate a medicilor nu cred în Zei și Dumnezei, deci, prin urmare, nici în sfinți. Adică, mâine, pe 30 noiembrie, zi liberă oferită cadou de către iubiții conducători, eu… trebuie… să mă prezint voios și voinic la spital… la ora 8.
   Dar am să fiu rebel și am să ajung la 8.15!

joi, noiembrie 15

Agip? No!


   Din postura mea de client, eu prefer prăvăliile mici, afaceri personale, acolo unde patronul stă și în spatele tejghelei și nu se ferește să-și vândă marfa. Îmi plac pentru că acolo se aplică întotdeauna zicala „clientul nostru, stăpânul nostru”… în vreme ce personalul din magazinele mari este în stare să-și bage toate picioarele în tine dacă le ceri informații despre produsele comercializate (exceptând magazinele care-și persecută angajații strangulându-i cu acel „comision din vânzări”). Plus, dacă mai adăugam și celebrele derapaje de genul „la raft un preț, la casă unul mai mare”, putem observa cu ușurință cum balanța nu mai e așa de inclinată în favoarea acelor hipermarcheturi.
   Ei… și cum veneam eu spre casă într-o seară… lovit de o poftă gigantică pentru o ciocolată, am început să caut un magazin de unde să-mi cumpăr „drogul”. Inițial am fost alungat de preţurile prohibitive practicate de micile magazine din preajma stației de metrou, astfel că am mers mai departe. M-am îndreptat glonț către Agipul din capul străzii mele. Știam că acolo pot găsi ciocolată un pic mai fină.
   Oprit în faţa raftului cu dulciuri mi-au căzut ochii pe un sortiment nou de ciocolată… și mi-am zis: „gata, asta e! hai să-l încerc!” Prevăzător din fire, am căutat întâi prețul. Fix sub el era o etichetă pe care scria mare 11.5 lei. Mi-am zis: „perfect!”, e mare cam cât 4 și costă cam cât 3! Su-Per! O iau și merg cu ea la casă. O înmânez victorios vânzătoarei care îmi comunică, nu la fel de victorioasa, prețul: 17 lei!
-Doamnă, la raft era alt preț, să știți! am murmurat eu în timp ce am mai scos o bancnotă din portofel
-Este un preț pentru fiecare, probabil v-ați uitat la alt sortiment! mi-a replicat acidă tipa (iar asta este unul din lucrurile care mă scote din sărite instant, să vină un neica nimeni care să presupună din start că eu am greșit)
-Nu doamnă, este un singur preț! mi-am continuat eu pledoaria
   Am apucat să o văd cum pleacă de la casă spre raftul cu pricina în timp ce eu îmi băgam înapoi în portofel restul primit. Tipa s-a dus la raft, s-a uitat atenta, după care a concluzionat:
-Da, este un preț pentru un alt sortiment, iar acela este unul nou și încă nu i-am pus prețul la raft!
-Să știți că asta nu este scuză, doamnă! i-am replicat eu cu zâmbetul pe buze în timp ce mă îndreptam spre ușă
-Ba da, este o scuză! a venit replica ei, probabil din dorința de a avea ultimul cuvânt
   Acum, la drept vorbind… asta nu este o scuză… chiar deloc. Poate o fi vreo strategie proastă de „marcheting”, bazată pe impresia ce mi-o lasă mie, cum că ar fi un preț mai mic – iar dacă chiar așa este, atunci a funcționat – dar chiar dacă este, chiar dacă a fost vreo greșeala, tot greșeala lor este și tot consider că aș fi meritat niște scuze… iar eu, de obicei, când sunt pus în astfel de situații, nu mă pot abține… și sare sarcasmul și răutatea din mine:
-A da? Atunci să știți că este o scuză foarte proastă, care funcționează cam după 25 km după semnul „București, tăiat cu o linie roșie”!

miercuri, noiembrie 7

La final...


   Știi vorba aia care spune: „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”? Este cât se poate de adevărata!
   Ea mi-a fost… a treia bunică
   Avea un mic apartament, cochet, la etajul 1 al blocului. Într-o seara, puțin după miezul nopții, a auzit zgomote ciudate prin casă. A sărit din pat și a aprins luminile. Atunci i-a surprins… doi indivizi ce-i intraseră în casă pe geamul de la bucătărie. A amuțit pentru câteva momente, dar și-a păstrat calmul și a avut prezenţa de spirit de a vorbi cu ei:
-Ce-i cu voi aici? Ce faceți voi aici??
-Mamaie, am intrat ca să-ţi furăm banii! au răspuns imediat cei doi hoți
-Păi bine… dar…
-Mamaie, nu avem treaba cu tine, nu te legăm, nu te agresam în nici un fel, dar stai liniștită ca să-ţi luam banii și apoi plecăm!
-A, bani vreți? Păi poftim… luați-i! Sunt aici în geanta mea!
   Imediat a luat geanta de la locul ei, a scos portofelul unde ținea toată pensia și le-a întins hoților banii. Cei doi i-au înșfăcat fără să clipească, după care au continuat:
-Bine mamaie, dar bijuterii… aur… diamante… le vrem și pe alea!
-Măi băieți, eu nu am bijuterii, nu mi-au plăcut niciodată și n-am investit niciodată în ele. Singurele bijuterii pe care le am sunt cerceii și verigheta. Atât!
-Mamaie, nu te credem pe cuvânt, trebuie să cotrobăim prin casă, dar verigheta și cerceii nu ţi-i luăm!
Moment în care:
-A da? Bine, poftim, umblați, cotrobăiți pe unde vreți, în timpul asta eu merg la bucătărie să fac niște cafea! Vreți și voi o cană de cafea? Sau o bere?
-Da, vrem! O bere și o cafea pentru amândoi!
   Și în timp ce unul dintre derbedei o păzea, celalalt cotrobăia prin casă. Cel mai important lucru este că nu și-a pierdut prezenţa de spirit, a rămas mereu calmă și a continuat să discute cu ei! I-a pus să-și spună fiecare problemele ce le are pe acasă, ce anume i-a determinat să se apuce de furat… le-a dat și sfaturi chiar.
   După ce a fost gata cafeaua s-au așezat toți trei la masă, într-o parte a mesei erau cafelele și berea și în cealaltă parte cele câteva lucruri ce păreau mai valoroase și le găsiseră cei doi prin casa. Și au început să negocieze pentru ele! În sensul „asta e amintire de familie și nu e din aur, vă rog să nu mi-o luați!”, sau „aia nu valorează nimic pentru mine și nici în realitate, dar dacă va place puteți să o luați”. Și așa, încetul cu încetul s-au înțeles care cu ce să rămână.
   După ce au terminat de negociat, și-au terminat cafeaua și berile, s-au ridicat de la masă, și-au luat la revedere:
-La revedere mamaie și te rugam să nu suni încă la Poliţie, lasă-ne să ieșim din bloc măcar!
-Da mai băieți, stați liniștiți, nu va faceți probleme!
-Și nu uita mamaie, închide bine ușa, da?
-Da, da… o închid bine, căci hotul îmi intră pe geam!
   Imediat după a sunat la Poliţie și în mai puțin de două ore cei doi au fost arestați! Asta înseamnă să ai prezenţă de spirit, să-ţi păstrezi calmul și să nu te hazardezi! De asta e bine să ai pe lângă tine bătrâni… iar dacă n-ai… ar trebui să-ţi cumperi!
   După cum am spus, ea mi-a fost a treia bunica… din păcate… ea a fost Nani…