miercuri, august 29

Badea + Gramatică = LOVE


   Mircea Badea a câștigat proba olimpică de pupat în fund stabilind un nou record mondial! Odată cu această performanţă, el a devenit cel mai titrat pupător de fund până în prezent! Mircea a declarat că și-a dorit foarte mult victoria, nu pentru faimă și respect, căci el oricum nu cunoaște aceste două concepte, dar mai mult pentru a ajunge la același nivel cu Alina Dumitru, deoarece i se părea un pic cam aiurea să o jignească în timp ce se zbătea în mocirla neputinței!
   De câteva zile mă uit cate puțin la emisiunea lui, dar mai mult de 5-10 minute nu rezist, din păcate. Poate dacă mă antrenez bine… cine știe! Și nu-i pot acuza pe producători deoarece ei s-au gândit bine de tot, și au pus numeroase pauze publicitare… ca să-și poată trage omul sufletul. Plus că, aceasta emisiune are un nivel intelectual… mult prea ridicat pentru mine… mă depășește. Ne dăm seama de acest lucru după modul complet bizar în care Mircea sare de la un subiect la altul fără să facă legătura între ele, sau după faptul că anunță o pauză publicitară de 30 de secunde, iar la reluarea emisiunii, după 3 minute, el își continuă direct ideea dar și după faptul că Mircea nu vorbește niciodată la cameră, el vorbește când în dreapta, când în stânga… când în jos. Iar când nu face asta, se strâmbă! Nu vreau eu să fac pe deșteptul, dar comportamentul lui este asemănător cu cel al maimuțelor, judecând după faptul că Mircică obișnuiește să arunce cu fecale în „basiști” și să-i perie de pureci pe „felixişti”.
   Ei bine… azi… Mircica… just went full retard!
  Și-a făcut încălzirea întrebându-se dacă un anumit om politic – nu-mi amintesc numele lui – se masturbează cu mâna dreaptă ori cu mâna stânga. Imediat după l-a jignit pe Mihai Răzvan Ungureanu, spunând despre dumnealui că este citez: „paralel cu Limba Română”. Avalanșa a continuat, Mircică a mai aruncat câteva cuvinte grele la adresa lui MRU punând sub semnul întrebării cunoștințele fostului prim-ministru în materia Limbii Române, după care, în stilu-i caracteristic, a sărit de la un subiect la altul, ajungând la Elena Udrea. În 0.32 secunde a sugerat că Base i-o trage și la propriu, după care a făcut el o legătură extrem de ciudată cu un alt politician… care… din cate am înțeles eu ar vrea să fie și el basist, dar nu-l prea primesc basiștii vechi… și în final a concluzionat: „Sper că asta poate s-o pună măcar la fel de bine precum Elena, altfel… a pus-o!” Dar nu s-a mulțumit doar cu atât… ci a continuat: „Ce să pună? Punctul pe i! Unde punctul este de gen feminin, nu? Un punct… două puncte! Gen feminin!”
   Mircică… you just went FULL retard!

  Mircea Badea este primul pe lista mea intitulată scurt şi sugestiv „Oameni cărora le retrag cetățenia după ce ajung președinte”.

joi, august 23

23 august


   Eu nu-mi aduc aminte de nicio manifestare extraordinară din perioada comunismului… eram destul de mic atunci. Dar am citit destul de mult pe aceasta temă și nu numai. Pe 23 august 1944 Regele Mihai l-a destituit și mai apoi l-a arestat pe mareșalul Antonescu, care la momentul respectiv era comandantul Armatei Române dar și al României.
   Antonescu era militar de profesie, el a avut de ales între Germania Nazistă și Puterile Aliate… i-a ales pe Naziști pentru că Rusii tocmai ocupaseră Basarabia. A acceptat, forțat de Hitler, să-i și atace pentru că Hitler îi promisese că-i dă înapoi bucata smulsă din Transilvania și anexată Ungariei Hortyste.
   A atacat, a recucerit Basarabia, dar acolo ar fi trebuit să se oprească, ar fi trebuit să fie forțat de politicieni să se oprească, din păcate nici Majestatea Sa Regele Mihai, nici Iuliu Maniu n-au reușit să-l determine să o facă. El știa că un inamic nu este învins decât atunci când armata lui este eliminată, iar din acest motiv a continuat lupta.
   A fost o greșeală… dacă se oprea, noi, România, am fi avut statutul Poloniei. Dar a mers până la Stalingrad. Cu fiecare pas făcut de ostașii români pe teritoriul Rusiei neliniștea de acasă creștea, nimeni nu știa cum o să mai scăpam de ruși.
   Regele Mihai a făcut un prim pas spre normalitate, arestându-l pe Antonescu. A fost o manevră pe care a acceptat-o doar la presiunile comuniștilor. Mi-e greu să zic dacă ar fi fost mai bine să încercam să le ținem piept rușilor pe Prut, e greu de crezut că am fi rezistat. Imediat după comuniștii au preluat controlul și 23 august s-a transformat în sărbătoare comunistă.
   O mărturie completă asupra acelor evenimente, dată de Majestatea Să Regele Mihai se găsește aici.

Cum să te faci de râs – ghid practic


   Sigur, nu se poate aplica pentru chiar orice caz… dar, să presupunem că un articol științific semnat de tine a fost acceptat spre publicare într-o revistă internațională… să zicem… la întâmplare… Tribology International, da? Editorii or să-ţi impună niște standarde cu privire la imaginile din articol, va fi nevoie de o rezoluție foarte bună a imaginilor.
   Ceea ce trebuie să faci este să trimiți un prim set de imagini ce arată mai mult a scheme, scheme ale imaginilor finale. Bine… tu ai să te cerți cu colegii tăi francezi asupra imaginilor, dar doleanțele tale o să servească drept dureri de cot și spate pentru francezi: „dragi colegi, imaginile nu-s tocmai bune, nu credeți că ar trebui refăcute? R: nu neapărat!” Un răspuns… excelent… bravo [aplauze]!!
   Răspunsul editorilor n-o să întârzie să apară: „Dragă domnule, imaginile pe care le-ați trimis nu se încadrează în standardele noastre, vă rugăm să ne trimiteți altele”. Ei… ăla-i momentul în care te apuci și le editezi:
   Cum nu-s vreun expert în editare foto, photoshop sau alte chestii, am făcut și eu ce am știut mai bine: click dreapta pe poză, deschide cu: Microsoft Office Picture Manager. Iar acolo am modificat pur și simplu rezoluția imaginii. Inițial era 1024 cu 758 pixeli. Am dublat-o. Am făcut imaginile pachet și le-am trimis din nou editorului.
   Răspunsul primit a fost clar: „Dragă domnule, am primit imaginile dumneavoastră, dar să știți că modificând dimensiunea imaginii nu-i măriți rezoluția!” Bine, nu mi-a zis chiar așa, dar a fost ceva de genul. Deja eram în lipsa de opțiuni… Cum îmi epuizasem varianta „50-50” și „întreabă publicul” n-am mai avut altă alternativă decât să sun un prieten. Am apelat la Roger, un real expert în photoshop. Îi trimit imaginile și-i cer să mi le facă nu la 300 dpi cât cereau editorii, ci la 500 dpi, ca să se sature ăia de dpi. Primesc imaginile înapoi, le fac pachet și le trimit iar.
   După câteva ore: „Dragă domnule, mă bucur să constat că și în România trăiesc oameni cu retard mintal, totuși nu-mi explic cum au reușit să facă aceeași greșeală din nou, după ce le-am și trimis explicații! Asta probabil o să te șocheze, dar imaginile nu-s bune, iar aici la noi în redacție deja ne pişăm pe noi de râs când îţi citim mailurile!” Bine, n-au zis chiar așa… dar… pe aproape.
   Lipsit de opțiuni, apelez din nou la Roger… expertul în photoshop. Cream împreună o imagine nouă cu rezoluția de 500 dpi. Ideea era să redesenez totul în photoshop, doar că expertul photoshopist nu prea era expert… și ne-am chinuit vreo 5 minute că să facem un biet dreptunghi! În momentul ăla eram de-a dreptul lipsit de opțiuni.
   Salvarea mi-a fost oferită tot de Roger… care l-a întrebat pe cel mai bun prieten al omului – după câine – gugal, despre rezoluția cu care PowerPoint-ul exportă imagini. Răspunsul? PowerPoint-ul exportă la 96 dpi! La dracu, eu am nevoie de 300 dpi… daaaar această rezoluție poate fi modificată! Ieeei! Un ghid este disponibil aici.
   Mi-am modificat regiştrii, am refăcut imaginile, le-am exportat și le-am trimis din nou editorilor. Am primit răspunsul cam după 30 de minute: „Dragă domnule, calitatea imaginilor este extraordinară, e așa de buna încât… hai să lăsam glumele la o parte, imaginile tale sunt în parametrii impuși, o să ţi le publicam!” Bine… n-au zis chiar așa…

marți, august 21

Halucinant


   Folosindu-se probabil de celebra zicală „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă și în traistă!”, cel mai fericit om din România, prea-fericitul și mult prea-iscusitul Daniel a decis: își deschide afacere! Și-a înființat un departament a cărui sarcină exclusivă este să administreze cimitirele! (link)
   Mergând pe principiul „Da ce? La hotel nu plătești? Plătești, cum să nu plătești!” mult prea-fericitul a decis să înceapă taxarea somnului de veci! Primul obstacol: eliminarea cimitirelor private! Poate mult prea-fericitul este pe recepție, am un sfat… nu te pune bre cu prea-cuviincioasa Oana ori cu mă-sa, căci acești doi draci împielițați care fură din avuția bisericii îţi vor pava drumul către pierzanie… cu bani, evident!
   Cum nu prea are cum să-i forțeze pe acești draci să-i plătească tribut, mult prea-fericitul Daniel a decis să le impună preoților să nu mai ţină slujbe de pomenire dacă defunctul este îngropat într-un cimitir privat. Practic, nu dai banu’? Nu-ti cântă popa! Bine, nu putem spune că e ceva neobișnuit, dacă ne gândim că odată ce intri în biserică de mână cu viitoarea ta nevastă, ori viitorul șot și-l acostezi pe „părinte” spunându-i că vrei să faci nuntă în biserica lui, ești lovit în moalele capului de un preț exorbitant. Da ce vrei? Te așteptai ca dragostea lui Dumnezeu să fie gratis? Ha-ha! Ce nebun mai ești și tu!
   Unii ar crede că totul se oprește aici, greșit! Mult prea-fericitul a lansat un alt îndemn… către toți popii și toate bisericile din România: deschideți-vă firme de pompe funebre! Iar următorul pas după, ar fi: „nu-ţi cumperi sicriu de la mine? nu-ţi cant la înmormântare!”
   În fond și la urma urmei, care-i problema voastră? Scrie în biblie „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă și în traistă?” Scrie! Atunci ce paştele vostru mai vreți? Scoateți banu și plătiți, voi nu știți că rugile nu urcă la cer decât dacă-ţi plimbi curul într-o limuzină de lux? Păi aia cu ce bani să o cumperi? Voi nu știți că rugile nu urcă la cer dacă nu ai 4 kile de aur pe tine? Păi de unde bani? Hai… repejor, toată lumea, vreți să dormiți somnul de veci ocrotiți de Dumnezeu? Ei bine… asta costă!
   Dar oare v-am povestit că biserica cere abolirea zilelor de 1 și 8 martie pe motiv că reprezintă o sărbătoare păgână? (link)

sâmbătă, august 18

Dezvăluiri… șocante…


   Azi, pe România TV cam de la ora 22.00… cred! Oameni buni, săriți… îi pierdem și pe ăștia! După ce primul plagiator al tarii a decis să taie TVR info, un post care încă transmitea știrile fără să le altereze, am început să caut alte posturi de știri. Din păcate, antenele mă fac să vomit cu ura lor faţă de Băsescu… am văzut niște reclame… incredibile: fragmente dintr-un discurs al lui Băsescu în care acesta cerea oamenilor să nu mai urmărească antenele, după care vocea lăuntrica continuă: rezultatul? 25 de milioane de români s-au uitat la antena 3! De teamă să nu vomit de-a binelea am schimbat pe B1… Acolo m-am simțit altfel, parca ieșea curul lui Băse prin ecran și prezentatorii mă invitau să-l sărut cum știu eu mai bine! Evident, am văzut și acolo o știre despre un sondaj efectuat de nu știu cine din care reieșea că B1 i-a depășit net la audienta pe Realitatea și antene, evident, nu?
   Așa am ajuns la România TV… unde ascultam liniștit cum s-au copt frumos strugurii și ce vin bun o să avem anul ăsta. Mie îmi place vinul, deci… o știre ok. Nu e ca și cum n-aș fi putut trăi fără să știu asta… dar… decât să văd vreo emisiune de căcat cu doi prezentatori complet retardați asistați de un bucătar și o gagică în îmbrăcată cât mai sumar, prefer o astfel de știre.
   Doar că… imediat după… Breiching niuz! Dezvăluiri șocante despre moartea clinică! Era să mușc din furculiță, nu din bucata de cașcaval din ea! Pe cuvânt! Am ridicat capul din farfurie și l-am îndreptat spre peretele bucătăriei unde e agățat televizorul… urma să văd o dovada maximă de prostie, nu trebuia ratată!
   Știrea continuă… prezentatoarea mă anunța cu o voce sobră cum peste 8 milioane de oameni din lumea întreagă au trăit o experiență unică pe când se aflau în moarte clinică! Toți ar fi păşit înspre o lumină albă strălucitoare, toți s-au întâlnit cu cei dragi și pe toți i-a cuprins o stare… de… bine! Eu… mă abțineam cu greu să nu râd, pentru că eram totuși la masă… deși eram singur în bucătărie.
   Dar stai… mai este! Prezentatoarea încheie știrea anunțând că invitatul special la acea emisiune va fi nimeni altul decât… atenție… Corneliu Vadim Tudor!!! Care… atenție… va povesti o astfel de întâmplare… atenție… trăită personal de domnia lui!
   Deci… nu mai am comentarii… mult succes în viață celor care o iau de bună!

miercuri, august 8

Strategie


   Ieșisem prin oraș zilele trecute și am trecut prin faţa hotelului Marriott, celebrul hotel de 5 stele din București. Până nu de mult era singura unitate hotelieră cu 5 stele din capitală, dar apoi s-a deschid și Radisson și așa a apărut și concurenţa.
   Fix în faţa lui Marriott, cei de la Radisson au închiriat probabil fațada fostului, sau actualului sediu al Romtelecom, sau ce o mai fi acolo și au atârnat un enorm banner publicitar…

Adică: „Simte diferența, stai în centrul orașului!”
EPIC!