miercuri, iulie 25

Cine n-are bătrâni…


   Să-și cumpere? Sau să mulțumească Sfântului Darwin cel făcător de descoperiri și să se bucure de viață? Asta-i întrebarea…
   De multa vreme umblu cu bicicleta prin trafic și mi s-au întâmplat destule, mereu voiam să-mi aștern pățaniile aici, dar de fiecare dată îmi trecea supărarea până ajungeam acasă. Acum însă… n-a mai trecut.
   Mergeam liniștit, pe banda 1… pe marginea bulevardului… mașini parcate regulamentar în spațiul amenajat. Ajung până în dreptul unui extrem de bătrân și extrem de obosit Leganza… cam în momentul în care eu ajunsesem aproximativ în dreptul portierei din spate… zdrang! mult prea stimabilul sexagenar deschide laaaarg portiera șoferului. Am avut suficient timp cât să-l ocolesc, deși l-am șters un pic cu cotul. Am frânat imediat, am descălecat și i-am reproșat, pe un ton foarte calm, faptul că nu s-a asigurat în momentul în care a deschis portiera. Imediat după el a început să mă înjure… mi-a reproșat chiar și faptul că mergeam prea aproape de el și că aveam viteză. Cam ce viteză ar putea prinde un biciclist amator, care folosește o bicicletă… mult prea neprofesională dacă știm deja că cicliștii profesioniști ce folosesc biciclete speciale circulă cu o viteză medie de aproximativ 30km/h? Cam unde ar trebui să mă poziționez eu, ca biciclist, pe o bandă pe care circulă și autobuzele RATB? Dacă, printr-un ghinion teribil, din spate venea un autobuz iar eu nu reușeam să-l ocolesc și mă lovea cu portiera? Mai scriam articolul ăsta?!
   Om bătrân… cu parul alb… trecut prin viață… ţi-e atât de greu să spui: „da domnule, am greșit, trebuia să mă asigur înainte să deschid portiera, îmi pare rău, dar totuși, bine că nu s-a întâmplat nimic!” E atât de greu să faci asta? Îţi cade gura? Îţi pierzi glasul?! Sau cum vine treaba asta cu respectul, odată trecut de 60 de ani trebuie doar să fi respectat și să nu mai respecți pe nimeni?! Chiar?!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori