luni, iunie 25

Orange


   Sunt client Orange de… 10 sau 11 ani, nu mai știu exact, de fapt am abonamentul încă de când se numeau „dialog” nu Orange. Inițial am avut un abonament foarte păgubos, dar acum vreo 5 ani l-am schimbat cu unul ce mi se potrivea mult mai bine. La semnarea contractului am primit fel de fel de bonusuri și minute ori opțiuni cadou care adunate și combinate au rezultat într-un abonament mai mult decât perfect pentru mine. Eram mult mai mulțumit de noul abonament, eram cu adevărat fericit, îmi dispăruse o grijă. Atunci m-am simțit cu adevărat client al unei companii mari. Doar că…

Cazul 1
   De la o vreme, marele Oringi a stat și s-a gândit un pic și a concluzionat că nu plătesc suficient de mult. Astfel am început să mă trezesc cu diverse „cadouri” din partea lor, de genul: dau două telefoane în rețea, vorbesc 10-12 minute în total, iar ei îmi facturează vreo 120 de minute de convorbiri. Probabil mergând pe principiul „ia mai dă-ne niște bani că nu mai avem”. Atunci m-am enervat și am mers să-mi clarific problema. Ajuns pe mâinile unei domnite îmbrăcate în portocaliu am fost jignit și tratat cu o indiferenţă maximă. Respectiva domniţă nu numai că m-a acuzat că am vorbit fără să știu, nu numai că m-a acuzat că habar n-am cum și cine mi-a consumat creditul, dar mi-a și recomandat să-mi țin telefonul sub supraveghere! Am trecut peste și i-am cerut să verifice în calculator și să-mi dea un desfășurător… extrem de mirată și complet dezinteresată s-a uitat lung la mine și a zis că așa ceva nu este posibil decât dacă mă prezint din nou la ei peste vreo 17 zile între orele 9 – 11, pentru că… după spusele ei, atunci „se facturează”. Deci totul e controlat prin calculatoare, dar nu-mi pot spune exact unde s-au dus minutele mele decât peste 17 zile între 9 și 11.
   Bine, stimabila domnișorică ar fi putut să-mi vorbească frumos și să-mi spună că din cauza că sistemul este protejat împotriva anumitor fraude de genul: „un angajat primește 50 de lei mita pentru a mai adăuga 500 de minute pentru un anumit abonat”, o operațiune de genul celei solicitate de mine nu este posibila decât după emiterea facturii. Aș fi interes fără să mă mai supăr. Dacă ar mai fi continuat și cu un: în cazul în care constatați că numerele ce apar ca fiind apelate în desfășurător nu sunt cele pe care dumneavoastră le-ați apelat atunci vom face o verificare și în cazul în care se descoperă o greșeală de la noi atunci va vom șterge respectiva datorie și va vom mai oferi 10 minute naționale pentru inconvenientul creat; iar dacă nu este nicio greșeală atunci vă recomandam să sesizați Poliţia.
   Cum ar fi fost? Muuuult muuuult mai bine! Muuuult…

Cazul 2
   Acum câțiva ani mi-am cumpărat un nou telefon de la Olingi prin celebrul program de fidelitate al lor. Era primul meu telefon „smart”… eu eram foarte încântat de el, motiv pentru care m-am dus imediat acasă și am început să-mi descarc de pe net diverse teme, imagini ori sunete că să mi-l personalizez. Surpriza însă… foarte puține erau acceptate de noul meu telefon smart. M-am întors în magazin ca să cer explicații… l-am găsit acolo exact pe tipul ce mi-l vânduse și l-am luat la întrebări.
   Explicația oferita a fost… halucinantă: „Păi nu se potrivesc pentru că sunt piratate, nu mai trage și tu prostii piratate, cumpăra-ţi unele originale că acum ai un telefon performant!”
   Sfinte căcat omule… e vorba despre niște teme, ca să arate meniul mai frumos… în morți… ești nebun la mințile și creierii capului?! Bine… putea să spună: „știți, ele nu se potrivesc pentru că cel mai probabil producătorii acestor teme nu au nici un acord scris cu producătorul telefonului și din aceasta cauza este posibil că telefonul dumneavoastră să nu recunoască respectivele teme”.
   Cum ar fi fost? Muuuult muuuult mai bine! Muuuult…

Cazul 3
   Eu am început să-mi plătesc factura online încă de când au introdus ei acest sistem. Mi-e mult mai ușor așa. Pentru că i-am scutit pe cei de la Oringi să-mi trimită lunar acasă factura, adică le-am permis să economisească lunar bani, ei mi-au oferit 10 minute naționale… valabile DOAR pentru luna în curs… neraportabile.
   Știam că e posibil să dureze mai mult, să nu se actualizeze imediat… știam de toate chestiile astea, din acest motiv o plăteam mereu cu ceva timp înainte. Cum-necum, deși lunar primeam un sms în care îmi erau trecute datele necesare plații pe net și valoarea facturată, mi-a rămas un rest de vreo 64 de bani. Dracu știe de când, probabil de ultima oară când am plătit la casierie, adică acum vreo 3-4 ani. Și de atunci, tot port după mine un rest de 64 de bani.
   Ajuns din nou pe mâinile nepricepute ale unui domn, mi-am expus problema: am plătit factura, dar încă apare că fiind neachitată, ba mai mult, acum văd că e mai mare decât observasem eu în momentul facturării, deși n-am depășit termenul de plată, de ce? Cum a rezolvat el problema? A scotocit în ultima factură, a printat-o, mi-a pus-o în faţă și a început să-mi explice, că eu ultima oara am plătit XYZ,00 lei, când de fapt factura era în valoare de XYZ,64 de lei și de aici confuzia… deci practic este vina mea, că nu am plătit suficient de mult, da? Zic… bine… dar în fiecare lună primesc sms-ul și suma înscrisă acolo, de ce nu o actualizați pe aia, să-mi aduceți la cunoștință că mai am și un rest de plată din urma? Răspuns? Pai… dacă ați fi citit cu atenție sms-ul și dacă ați fi verificat cu atenție factura emisă online, ați fi sesizat că aceea este suma facturată pentru luna în curs, neluându-se în calcul și eventualele restante!!! Adică eu sunt prost și ei foarte deștepți și străluciți.
   Saaaau… putea să spună: „mă scuzați două secunde, am să iau legătura cu şeful meu ca să va propun o soluționare a problemei dumneavoastră”. Lua legătura cu „supervaizărul” lui, care are mai multa putere și-i propunea ăluia să-mi şteargă datoria de… 64 de bani… 64 de bani frate!!!… 64 de bani!!! Și-mi oferea această mică grațiere ca semn de recunoștință și pentru ca eu să uit micile inconveniente create. În fond dacă 3 ani am tras după mine restanţa aia de 64 de bani fără că nimeni să se sesizeze și să mă someze să-i plătesc, înseamnă că Olingi se poate lipsi de ei, nu?
   Daaar nu… putea să spună că e o suma foarte mică, motiv pentru care sistemul nu ia nicio măsură punitiva împotriva mea, plus, sistemele lor îmi facturează întâi luna și abia la reverificare adăuga la factură și eventualele restante, iar cum eu plăteam mereu imediat după facturare, sistemul nu mai reverifica și astfel trăgeam restanţa după mine… daar nu… a trebuit să mă jignească din nou și mi-a recomandat să fiu mai atent când citesc factura de la ei… și… luna viitoare, să plătesc mai mult cu 64 de bani!!!
   De ce? Simplu, pentru că aici la Olingi… efectiv ne doare-n mula de tine, clientule

sâmbătă, iunie 23

Nivel de prostie: depășit!


   Citeam un articol despre cel mai îndrăgit popor din Europa, francezii… ei au început să implementeze un tip nou de radare pe autostrăzi, concret: un set de camere de luat vederi foarte performante care citesc numărul de înmatriculare al mașinii și înregistrează exact ora la care respectivul vehicul a trecut prin dreptul punctului A. Apoi face același lucru în momentul în care respectivul vehicul trece prin punctul B și în funcție de timpul în care a parcurs distanţa dintre A și B, sistemul calculează viteza medie de deplasare, iar dacă aceasta este mai mare decât limita maximă de viteză admisă, emite o amendă.
   O idee foarte bună, decât să stai cu radarul prin tufișuri, nu? Doar că… vine numitul „paul”… de profesie… prost și ne demonstrează tuturor cât de ineficient este sistemul aplicat de francezi. Adică ce-l împiedică pe el să meargă pe porțiunea pe care este instalat sistemul respectiv 700m cu 160km/h iar apoi, pe ultimii 300m cu 70km/h? Iar în felul ăsta a mers și tare și nici nu l-a luat radarul!

   Numitul „paul” este doar un pic retard, el când merge tare o face doar ca să impresioneze, nicidecum ca să ajungă mai repede… pentru el este perfect în regulă să accelereze până la 160 pentru ca apoi să frâneze până la 70 doar ca să nu-l ia radarul…
   E doar o presupunere, dar… în mintea mea, numitul „paul” conduce mândru un BMW 316i… full, fără piele, fără climă. Mașină este superbă, chiar dacă a fost fabricată în 1994… bine… curg tablele de pe ea, dar tot e superbă… pentru că e un BMW, da? Bine… nu prea are loc în portbagaj din cauza instalației GPL, dar tot e superbă, pentru că e un BMW, da? Aaa, cireașa de pe tort… e înmatriculată în Bulgaria. Sunt sigur 100%!

miercuri, iunie 20

Firește



   Decizie istorică a justiției din România, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv. Imediat după pronunțarea sentinței, jurnaliștii au declanșat circul, un circ ce șochează prin prețul extrem de scăzut al biletelor, ce se vând cu doar 2 lei.
   La drept vorbind, Năstase e un demnitar care încă de când a pierdut alegerile în faţa lui Băsescu a trecut în planul secund și s-a dus tot în jos. Totuși nu putem uita anii în care a domnit peste noi toți și împreună cu bunul și scumpul lui amic Iliescu, au pus ţara asta la pământ, au tocat-o mărunt și au vândut-o pe bucăți. Nu zic că doar ei au făcut asta, dar în vremea celor doi furtul a atins proporții inimaginabile.
   Sentința dată de judecători e oarecum incredibilă, dar ceva mă face să cred că Năstase n-o să ajungă să facă nici măcar o zi de pușcărie… dar… să vedem. Totuși, revin… el este doar un personaj ce se află în planul secund al politicului de multa vreme, dacă cumva, cândva vom vedea un ministru în exercițiu arestat și condamnat, atunci putem spune că roţile încep să se învârtă… până atunci… nu.
   Dar dacă justiția tot se orientează spre astfel de personaje… pe Iliescu când îl vedem în boxa acuzaților? Probabil niciodată. Și totuși, dacă mâine candidează, babele iar îl votează… că e om bun maică, și a preschimbat sentința capitală a soților Ceaușescu în închisoare pe viață… că e om bun maică, și a chemat minerii să devasteze sediile de partid și locuințele politicienilor ce i se opuneau… că e om bun maică, și a vândut ţara bucată cu bucată… că e om bun maică, și a fost primul ce a recunoscut Republica Moldova ca stat independent…
   Că e om bun maică, iar când are să moară… EU am să particip la funeralii și am să cânt și am să dansez pe mormântul lui… iar apoi am să-l decorez cu o seceră și un ciocan… ambele roșii. De ce?… pentru că-i om bun maică!

duminică, iunie 17

Vorba de duh


   Știi ce se zice despre cireșele din vârful pomului? Se zice că se rupe scara până să ajungi la ele… și chiar e pe bune zicala… chiar dacă nu se rupe scara, ea cade… iar tu rămâi atârnat de o mică rămurică din vârful pomului. Partea bună este că după ce se rupe și rămurica aia măcar poți culege cireșele stând întins… pe trepte… 

joi, iunie 14

Mare om… mare caracter


   Îl știu de când era mare crainic la Steaua… de fiecare dată când mergeam la stadion auzeam: „Bine ați venit în templul fotbalului romanesc!” Deja mi se părea o chestie un pic cam forțată, dar am trecut peste. Cu toate astea mult prea stimatul domn Gabi Safta insista și reușea până la urmă să incite spiritele din tribune și imediat începeau injuriile și trivialitățile. Fel de fel de scandări și dedicații către rivalii de la Dinamo, Rapid, Craiova și mai nou CFR Cluj… nu conta că nu erau ei adversarii Stelei, important era să-ti bagi mula-n ei pentru că te-a instigat mult stimabilul Gabi Safta.
   Am citit că l-au prins o dată fanii celor de la Rapid ori Dinamo, nu mai țin minte exact, cert este că l-au altoit un pic… aparent fără nici un rezultat, pentru că mult prea stimabilul Gabi Safta și-a continuat cariera și a ajuns să comenteze partidele de la Euro (mulțumim Vlad Enăchescuși Cosmin Cernat, v-ați tras ceva comisioane ca să dormiți bine noaptea, nu?) la Radio GSP.
   Prin bunăvoința celor doi nesimțiți menționați mai sus, a trebuit să apelez la Radio GSP… locul unde mult stimatul Gabi Safta își face de cap. Meciul Italia – Croația… fanii croați fac spectacol în tribune, dar și bravează fără rost aruncând în teren niște fumigene și niște petarde. Reacția acestui adevărat domn, Gabi Safta:
-Această nație… este o nație de proşti… în general iugoslavii… sunt niște proşti… au fost uniți într-o singură nație, iar ei s-au răzvrătit, s-au certat între ei și s-au divizat, iar acum sunt foarte mici… foarte putini și-n plus sunt și proşti, s-au bătut și s-au omorât între ei frați, soț cu soție… pentru că sunt proşti!
   Cum poți tu, comentator sportiv, să faci asemenea remarci? Cum poți insera asemenea comentarii? CUM?!? Nu se sesizează nimeni? Poate CNA-ul? Poate că cineva ar trebui să depună o sesizare… am să aleg să fiu eu „cineva” în ţara asta!

miercuri, iunie 13

Vă mulțumim


   Pentru prima oară am stat la coadă ca să votez. Și am stat ceva vreme acolo… dar nu am dezarmat, mi-am așteptat liniștit rândul și am votat.
   Rezultatul? Complet nesatisfăcător… dragii, scumpii și mult prea luminații noștii conducători ce poartă năframe roșii au câștigat alegerile. Pe aceasta cale țin să mulțumesc tuturor celor care au ştampilat cu ochii larg închiși. De altfel, sunt sigur că dacă duminica viitoare se vor desfășura din nou alegeri anticipate, mai mult de 98,97% dintre alegatori îl vor vota din nou pe tova (pardon) domnul Iliescu.
   De ce? Pentru că e om bun maică, și ne-a crescut pensia, maică… bine, bunicii, tatii și frații noștri, au murit ei pe front ca să elibereze Basarabia, dar pe tova (pardon) domnul Iliescu l-a durut în mulă, a fost primul care a recunoscut Republica Moldova ca stat. Bine… au mai fost câțiva tati și câțiva frați… poate chiar și bunici care au mai murit în Decembrie `89, în Iunie `90… dar ei au murit precum niște eroi, pentru ca tova (pardon) domnul Iliescu să doarmă liniștit fără a-și face griji că va pierde puterea.
   Așadar, maică… vă mulțumim! Din suflet și din inimă! Azi se împlinesc 22 de ani de la mineriada din `90, iar voi o sărbătoriți ştampilându-i din nou pe comuniști.





vineri, iunie 1

Tomescu? Cine-i ăsta?


   Fiind în plină campanie electorală s-a umplut orașul cu afișe și bannere care mai de care mai colorate și mai țipătoare. Personal, nu mă interesează… Prigoană e direct interesat să se umple de bani devenind primar, Oprescu e o curvă – a candidat independent și apoi și-a adus aminte că-i comunist! Alți candidați pentru postul de primar al Bucureștiului… nici nu mai știu… și în plus, eu sunt decis: am să-l votez pe Nicușor Dan. E independent, e doctor iar pe diploma lui scrie „docteur”, i-a lăsat în plata lor pe francezi și a venit acasă unde a mișcat mai mult de un deget pentru comunitate. Dacă excludem ultima parte, e la fel ca mine.
   Pentru primăria de sector însă… habar n-am cu cine am să votez. Este unul de la USL care se vrea prim-ministrul sectorului, mai este Poteraș care îmi zâmbește neras de pe afișe și-mi întinde mâna îndemnându-mă să-l mai votez o dată, căci mai are lucruri de furat… măcar dacă mi-ar fi reabilitat și mie blocul… mai e un independent susținut de USL – parcă – pe care l-am văzut mâncând şaorma împreună cu alegătorii… și în prostia lui a luat o bucată de carne din şaorma lui și a aruncat-o unui câine vagabond! Deci pe ăsta clar nu-l votez, eu aș vrea pe cineva capabil să extermine animalele vagaboande de pe străzi, nu să le hrănească!
   Și ajungem la numitul Tomescu… de profesie… profesionist. Experiența lui e legată de diferite proiecte imobiliare, se recomandă ca fiind un om foarte educat, dar dacă te uiți bine în CV-ul lui observi clar că a luat-o în 3 direcții diferite – lucru caracteristic oamenilor care habar n-au ce vor să facă cu viața lor – plus, propune niște proiecte cel puțin ciudate: promite că va ridica blocuri noi pentru cetățeni, promite parcări subterane sub spaţiile verzi și cel mai ciudat… promite că va vinde gunoiul pentru a obține 11 milioane de euro pe an. Cum? Dar mai ales Cui? Sau Unde? Numai el știe…
   Eu când îl văd atârnat pe blocuri, ori când îi găsesc pliantele și fluturașii prin cutia mea poștală mă bufnește râsul. Mă uit la el și văd un om ahtiat după bani, care a descoperit o oportunitate: să ajungă primar pentru a-și aproba singur proiectele imobiliare care să-l facă putred de bogat. Tocmai din acest motiv a ales un partid de mâna a 7-a, a plătit o contribuție semnificantă la bugetul partidului, cel mai probabil își finanțează singur campania și speră să păcălească cât mai mulți pentru a ajunge „la ciolan”.
   Bine, toate astea-s de înțeles… Dar băi Tomescule… ce-i bă cu faţă aia de manelist de pe afișele tale? Pe cuvânt de onoare, când îi văd afișele mă gândesc mereu la un manelist… caut sub el vreun titlu de genul „Regele la manele” ori „Nambar oan”… ceva de genul… Deci pe cuvântul meu, uita-te și tu:

   Din păcate programul lui este singurul ce a ajuns și la mine… am văzut că există și alți candidați, dar n-am văzut nici un program de-al lor… nicio promisiune… nimic… Cred că voi fi forțat să merg la urne și să aplic ștampila pe tot buletinul!