miercuri, mai 30

Șofer?! Pentru ce?


   Tocmai am citit prin presă știrea conform căreia un alt bogătaș român și-a găsit sfârșitul într-un accident de circulație pe care, din primele amânunte, l-ar fi provocat.
   El se adaugă astfel unui sir de oameni cu adevărat înstăriți care… practic își iau singuri viața într-un mod complet stupid. Patronul unei firme de mezeluri – nu-i rețin numele – a murit exact la fel, acum tipul asta, patron al unei mari firme de logistica… ar mai fi și Huidu pe listă. Cu toții au conturi grase, dar nu se gândesc la viața lor.
   Domnule, dacă ai bani de-i întorci cu lopata, de ce nu-ti angajezi domnule un șofer profesionist? Dacă cei de la Capital te includ în Top 300… tu de ce dracului mai mergi de nebun și-ţi conduci singur mașina? Pentru ce-ţi pui viața în pericol?

duminică, mai 27

Cel mai prost ospătar…


… din lume!!! Trecem peste cele câteva… să le zicem premise… ba nu, dacă trecem peste ele, n-o să înțeleagă nimeni nimic… deci:
   Să facem cunoștință cu… asistenta managerului unei multinaționale… care trebuie să meargă singură la o întrunire de afaceri… și nu-i convenea acest lucru:
-Auzi, dar tu ești relativ blond… ai ochii albaștrii…
-Verzi, vrei să spui…
-Verde, albastru… aceeași chestie! Deci ai putea poza într-un neamț, nu?
-Cred că da!
-Ce-ai zice dacă te-aș ruga să joci rolul sefului meu, care este un neamț, la o întrunire de afaceri?
-Cam ce ar trebui să fac?
-Nu mare lucru… să taci… să spui cate un „Nein” ori „Ya-Ya” când îţi șoptesc eu cate ceva la ureche! O să presupunem, că tu nu știi limba, iar eu îţi traduc, restul nu-i important, pentru că de afacere mă ocup eu!
-Hmmm… o masă pe gratis zici? Număra-mă înăuntru (count me în)! (plus că e vorba de o aventură)
   Mergem la restaurantul cu pricina… prin Romană pe undeva… ceva stilat or something… fac cunoștință (formală) cu partenerii de afaceri… se schimbă câteva păreri și oferte. Vine ospătarul cu pricina. Ia comenzile. Eu, în încercarea mea de a mă ascunde, am comandat o bucată de carne de vită, mi s-a părut mie că aia ar mânca nemții la ei acasă în nemţalia.
   Vine comanda… mă trezesc cu un șnițel enorm în farfurie… pun mâna pe cuțit și dau să-l tai! Canci! Încerc din nou! Double-Canci! Stai că mă descurc eu cumva, îmi zic… flash-back cu anii din facultate, mă concentrez asupra orelor de Germană și apelez chelnerul:
-Einsuldighiun… ain anderere messer bitte? (pentru că eu vorbesc și un gram de germană, da?)
Chelneru mirat:
-Poftim?
-Oh! [Engleza stricată] Ănadăr… naif? Pliz? (pentru că sărmanul cuțit ce-l primisem nu era capabil să taie șnițelul)
-Sori, onli kaind ui hev! Sori…
-… poker-face… (în sinea mea: pai nu pot să tai şniţelu, cum îl mănânc?) (toate astea i le-am sugerat printr-o expresie a feţei, da?)
-Just a minit! Exclamă chelnerul, și fuge spre măsuţa lui cea special amenajată și burdușită cu pahare, farfurii și tacâmuri.
   Și nu-ţi spun că vine de acolo înarmat cu un iatagan a cărui lamă măsura cel puțin 40cm. Când l-am văzut am crezut că-mi vrea capul… pe cuvânt! Șocat fiind n-am schițat nici un gest, iar el a putut să se strecoare prin spatele meu și nu-ti spun că încearcă să-mi taie șnițelul în mici bucaţele… el… cu iataganul lui… n-am apucat decât să-l împing un pic de lângă mine exclamând: Nein! Nein! Norocul meu că a înțeles, căci altfel aș fi fost forțat să-mi dau de gol acoperirea și să-l înjur în română!
   Cum paştele tău de ospătar la un restaurant din centrul unei capitale europene îţi permiți tu să vii și să încerci să mărunțești șnițelul unui distins domn ce se pretinde a fi un om de afaceri arian? CUM?!? Ce morți ai învățat tu la școala de ospătari? Ce căcat urmează după asta? Vii și te oferi să-mi mesteci mâncarea?!?
   GTFO! Get The FUCK Off!

   Una peste alta, după ce dineul oficial a luat sfârșit iar afacerea a fost încheiată (graţie mie) am primit mulțumirile de rigoare, după care m-am gândit în sinea mea… am acționat precum un spion britanic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial!
   Bine lucrat, bine gândit!

luni, mai 14

Lăudați și cântați…


   În primul și în primul rând: ejobs.ro sunt niște ţepari și niște profitori cum nu există în lumea întreagă. În al doilea rând: ejobs.ro = ţeapă! Și nu în ultimul rând: aveți grijă, cu ejobs.ro luați ţeapă!
   Cum sunt eu proaspăt în câmpul muncii, după o experiență aproape traumatizantă în Franța, am început să-mi caut un loc de muncă. Mai pe net, mai prin relațiile ce mi le-am făcut în anii franțuzești… încet-încet, ca să ajung sigur. Invertindu-mă pe internet am văzut că se tot organizau fel de fel de târguri unde mergeai, te învârteai, lăsai un CV și… poate-poate. Am mers și eu la câteva astfel de târguri, deși știam deja că n-o să găsesc ceea ce mă interesează pe mine. Nu prea face nimeni nimic pe domeniul pe care sunt eu specializat, iar cei care chiar fac așa ceva nu recrutează pe internet. Dar mi-am zis… haide totuși să merg. Am printat 5 CV-uri în română… încă 5 în engleză și m-am dus. Rezultate: „Sales assistant”, „Sales engineer” sau „Agent de vânzări”. Nu, mulțumesc… n-am învățat 22 de ani ca să mă fută la cap un neghiob pentru că nu i-am îndeplinit „targhetul”. Mă piş pe targhetul lui.
   Mai trece vremea și vine și târgul organizat de ţeparii de la ejobs.ro. Cei mai mari ţepari din lumea întreagă. Scanasem site-ul lor cu mult timp înainte, m-am uitat atent și pe la companiile participante… nimic interesant, dar absolut nimic. Dar iar mi-am zis, hai totuși să merg, doar cine nu încearcă nu câștigă, nu?
   Iau cele 10 CV-uri ce-mi rămăseseră de data trecută, mă urc în tramvai – deși abia ce se izbiseră alea în pasaj – și mă îndrept spre Romexpo.

   Imediat ce am trecut de turnicheţii de la intrare am zărit câțiva dintre oficialii companiilor prezente. Toți aveau ecusoane în stil corporatist atârnate de gât… imediat m-am gândit că va trebui să plătesc bilet la intrare. Altfel pentru ce ar avea ei ecusoane? Ca să se recunoască unii pe ceilalți? La ce ar folosi?
   Am parcurs agale drumul de la turnicheţi până la intrarea în pavilion. Când am intrat m-am convins… ţeparii de la ejobs.ro chiar percepeau o taxă pentru intrare. Am executat milităreşte manevra de „stânga-mprejur” și m-am întors acasă.
   Prin anunțurile lor nu scria pe nicăieri că se percepe o taxă la intrare. Chiar și așa, ei au gândit bine… un adevărat „corporatist-wannabe” n-ar rata ocazia de a-și căuta un loc de muncă ceva mai bun pentru 10 lei.
   Dacă eram corporatist, acum aveam cu 10 lei mai puțin în buzunar…

duminică, mai 13

Adio widgets


   În urma cu aproape o lună, pe 11 aprilie, cei de la Yahoo! au închis mult prea popularul serviciul „Widgets” pentru a direcționa resursele ce deserveau acest serviciu către un oarecare nou serviciu Yahoo Connected TV. Chiar și așa, widgeturile deja instalate vor continua să funcționeze… o perioadă… până într-o zi când vor muri pur și simplu.
   Alternativa? Widgetul oferit de Windows 7 cam lasă de dorit, nu oferă prea multe opțiuni când vine vorba de personalizarea lui, motiv pentru care îmi displace.
   Pe de altă parte… am găsit un nou widget ce-l copiază pe cel de la HTC, denumit sugestiv HTC Home. Oferă suficiente opțiuni pentru a-l personaliza, nu este întocmai precum Y!Weather, dar… îl poate înlocui cu succes.
   Este gratis și poate fi descărcat de aici.

Șoferi... cu Ș


   Câteva dovezi despre măiestria unor șoferi… adevărați domnule!

1.Bă, știi de ce mi-am luat eu „jep”? Că să-l parchez pe iarbă!!! Că de aia am „jep”… ca să ocrotesc mediul cu el!!!

2.Bă, tu ai auzit de marca BMW? Dar ai idee despre unde se parchează un BMW adevărat? Pe iarbă bă… ţine minte…

3.Nu pe bune acum… pe iarbă am zis, da? Bagă bine la cap!

Bonus: Studiu de caz
   Știm deja că datorită preţurilor extrem de piperate percepute de companiile de asigurari, devine mai rentabil să umbli cu enșpe mii de mici lovituri și zgârieturi pe toată caroseria mașinii, lovituri și zgârieturi pe care le lași să se adune și o dată la 2-3 ani le repari pe toate la un loc… Știm asta deja. Dar totuși ne doare-n apropo… mă rog… îi doare-n apropo! Eu n-am înțeles niciodată cum ai putea, tu ca șofer, să pleci la drum știind că ai o aripă legată cu sârmă, bara lipită cu scotch și un far spart… tu nu te gândești că dacă mergi un pic mai tare îţi zboară tabla de pe mașină??
   Bun, să zicem, ai portierele puțin îndoite, aripile la fel, bara din spate din nou… să zicem… băi dar tu nu te gândești dracului, dacă tot îţi arată mașina în halul ăla, măcar să o protejezi de eventualele viitoare lovituri? Nici la asta nu te gândești??
   Luam poza afișată mai jos. Evident toate măsurătorile făcute sunt cât se poate de aproximativ, dimensiunile autovehiculelor sunt cele comunicate de producători în fişele tehnice, în vreme ce distanţele dintre mașini sunt calculate, aproximativ, pe baza dimensiunilor oferite de producători și utilizând o simplă lege matematică.

   Judecând după faptul că Citroenul și Renaultul sunt modele noi putem paria că ele sunt folosite zilnic. Judecând după rugina camionului putem spune că era deja parcat acolo când cei doi magnifici s-au gândit să-l îngrădească. Bun… să presupunem că pe la ora 23.36 proprietarul camionului decide să facă o tură prin oraș… cum scoate autoutilitara fără să lovească cele două mașini? Doar executând vreo 7-8 manevre… iar tu… în calitate de șofer complet responsabil ce-ţi spui? Dă-l în morți, să dea înainte și înapoi că de aia și-a luat camion! Și dacă a doua zi vii și-ţi găsești mașina zgâriată pe toată partea dreapta ce-ti spui? „băgami-aș mula-n mine… nu mai bine parcam 2m mai în faţă?”
   Pozele sunt făcute de mine… în toate se vede clar că mai erau locuri de parcare. În poza folosită pentru „studiul de caz” nu se vede foarte bine, dar îţi spun eu, Renaultul mai avea 4m liberi în faţă, iar Citroenul încă vreo 6m liberi… tot în faţă.

marți, mai 8

Votat!


   Am spus acum câteva luni ce așteptări am de la viitorul primar general. Sunt ceva candidaturi depuse deja, am văzut cam ce vrea fiecare candidat să facă, știu deja că nu vreau 10 biserici pe fiecare stradă, deci este absolut clar că necuratul o să se voteze singur… deci… pe cine am ales?
   Pe domnul Nicușor Dan. El promite să reabiliteze transportul în comun și să se ocupe de câinii vagabonzi. Pentru mine este suficient, mai ales că domnul Dan a terminat și el un doctorat în Franța după care s-a întors acasă!
   Domule Nicușor Dan, aveți votul meu! Succes și sper să vă țineți de cuvânt în cazul în care veți fi ales!

sâmbătă, mai 5

Un exemplu


   I-am tot înjurat eu dintr-o parte până în cealaltă… dar francezul de rând a dat un exemplu… un exemplu pe care tot românul ar trebui să-l urmeze.
   Mâine, francezii își vor alege un nou președinte. Eu mă uitam la un reportaj la televizor iar acolo am văzut cum gândește un francez de rând. El a spus clar: „domnule, niciunul dintre cei doi candidați rămași în cursa electorală nu mă reprezintă, nu sunt de acord cu ideile lor, deci în acest caz cea mai bună variantă este un vot nul, astfel că duminică voi merge la vot și voi avea grijă să ştampilez tot buletinul!”
   Foarte corect… niciunul nu-l reprezintă, nu-l simpatizează pe niciunul dintre cei doi candidați, dar totuși merge la vot… își face datoria! Câți dintre noi ar fi capabili să facă același lucru?

joi, mai 3

Siguranță activă de la Peugeot


   Cei de la Peugeot au decis că e momentul să-și vândă mașinile într-un mod cât mai eficient posibil. Astfel că au strâns corporatiștii într-o încăpere ceva mai mare decât un dormitor, ce conține o masă lungă și multe scaune, o sală ce în limbajul corporatist se cheamă „miting rum”, iar acolo le-au trasat o nouă sarcină: o campanie publicitară extrem de agresivă, iar prin asta înțeleg un bombardament cu mailuri. Printre adresele atacate s-a aflat și a mea.
   Deschid mesajul… 107, 68 cp cu tot cu led-uri… Un cocalar adevărat trebuie să aibă led-uri pe mașină, altfel nici nu se poate. Dar oricum eu mă plâng degeaba pentru că în scurt timp sistemele ce mențin un set de faruri aprinse atunci când motorul este pornit or să devina obligatorii, deci celebrele DRL or să între în dotarea de serie a oricărui autovehicul în scurt timp. Eu cred că e un lucru bun, atât timp cât nu-ţi lipești tu cu scotch două led-uri sub faruri.
   Merg mai departe… 206+, 60 cp... Citesc un pic dotările mașinii: airbag, servodirecție… bla-bla-bla-bla… asistenţă la parcarea de urgenţă, geamuri el… stai… ce? Înapoi un pic… asistenţă la parcarea de urgenţă! Deci Peugeot își echipează vehiculele cu cel mai nou sistem de siguranță existent pe piață, anume asistenţă la parcarea de urgenţă!

   Adică, dacă cumva mergi tu liniștit pe stradă și deodată observi o şaormerie, bagi piciorul în frână și imediat ce mașina s-a oprit te dai jos și fugi să „bagi una cu de toate”, iar în momentul ăla, acest sistem revoluționar va trage pentru tine frâna de parcare și va pune în funcțiune semnalizarea de avarie. Eu cred că asta face, altceva nu-mi pot imagina ce… în ce alte ocazii ai avea nevoie de o „parcare în regim de urgenţă”??
   Sau poate… poate… zic și eu acum… poate… corporatiștii ce au creat acest bombardament electronic s-or fi încurcat în detalii și au încurcat frânarea de urgenţă cu parcarea de urgenţă. După cum bine știm, există un sistem de siguranță denumit AFU: asistenţă la frânarea de urgenţă, care este o componentă a noii generații a ESP-ului. Atunci când conducătorul auto nu exercită o presiune suficientă asupra pedalei de frână în cazul unei opriri de urgenţă, cu ajutorul unor senzori, acest AFU recunoaște încercarea unei frânări de urgenţă și mărește corespunzător presiunea aplicată asupra frânelor.
   Sau poate începem să vedem Peugeot-uri oprite aiurea pe avarii în faţa şaormeriilor… iar atunci o să știm că Peugeot chiar n-a glumit cu acel APU!