joi, aprilie 19

Provocare… acceptată


   Răsfoiam blogul Claudiei și am găsit acea fărâmă de inspirație de care bloggerii amatori au mai mereu nevoie: Prima întâlnire… Bine… eu sunt aproape de a mă autoproclama Rege… dar… să lăsam poporul să decidă…

Locul trei
   Nu-mi mai amintesc exact-exact cum am cunoscut-o, cert este că am invitat-o pe undeva prin oraș… din nou nu mai țin minte pe unde, dar nici nu contează prea mult, pentru că în momentul în care m-am întâlnit cu ea am constatat cu uimire că este însoțită de „cea mai buna prietenă”. Și ca și cum nu a fost îndeajuns după câteva replici… complet ciudate – nici nu știam cum să mă adresez: „ce mai faci?” sau „ce mai faceți?” – am primit-o:
-Auzi… mie să-mi spui direct dacă-ti place sau nu de mine, căci eu trebuie să mă mai întâlnesc și cu alți băieți!
-Aha, deci tu ai treabă, iar eu te rețin…

Locul doi
   După ce am mers împreună la film – pe vremea când Patria și Scala erau cele mai bune cinematografe – am mai pierdut câteva ore plimbandu-ne printr-un parc. În final, când incepea să se lase seara am condus-o spre casa și inainte să ne despartim am incercat să o sarut… precum un cavaler adevarat. Doar că… s-a ferit… Eu m-am retras cu o mima uimita pe faţă: „credeam că ajunsesem undeva”. Replica ei?
-Nu-nu, stai… m-a speriat o muscă…
-Daa… stai că mă duc să o prind… (aici recunosc că am exagerat, dar am sunat-o iar peste câteva zile, ne-am mai acordat unul altuia încă o șansă)

Locul întâi… cu coronița!
   Povestea e un pic mai lungă, eu eram clasa a 10-a, ea a 12-a și pe deasupra și timidă… foarte timidă. Dar asta nu era foarte important. Prima oară când am întâlnit-o a fost literalmente adusă cu forța de o colegă de-a ei ce dorea să ne facă cunoștință.
   Mergem mai departe, ieșim la film – pentru că așa se făcea pe vremea mea, maică – și în faţa casei de bilete eu cer două bilete și scot portofelul că să plătesc. Am depus repede câteva bancnote pe tejghea și am băgat mână adânc în buzunar ca să scotocesc după câteva monede, să achit restul de… nici nu mai știu… 6-7000 de lei vechi, sau chiar foarte vechi. Din păcate am scos din buzunar ceva mai multe monede… iar reacția ei:
-Vai ce de monede… ai fost la cerșit?!”
   Eu de obicei reacționez… dar atunci am rămas fără reacție… Poker-Face

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori