joi, aprilie 26

Biresica-ca cea Sfântă


   N-am mai văzut de mult un sondaj de opinie care să ne arate, încă o dată, pentru a suta mia oară, că românul de rând are încredere întâi în Biserică și apoi în Armată și cam atât.
   Deci avem încredere oarba în Biserică, căci ea ne scapă de belele, ea ne dă de mâncare… ea e alfa și omega la un loc. Băi, dar cum zeii și dumnescreşterea ei de treabă se încred toți în Biserică când feţele luminate cheltuiesc banul public pentru a-și cumpăra limuzine care mai de care mai luxoase? Bine, ce-i drept, nici ei n-au exagerat când le-au cumpărat… le-au luat fără trapă… dar nu din cauza că ar fi fost prea scumpe cu trapă, nicidecum, ci pentru că… Așa a vrut Dumnezeu! Mai are rost să vorbim despre Catedrala Mântuirii Banului Public? Catedrala ce va avea în componenţă câteva hoteluri, câteva restaurante… pentru că, nu-i așa… dacă i se face foame ori somn lui Dumnezeu, nu? Sau despre cum o fi să porți pe tine 7 kile de aur și să sfătuiești oamenii să-și doneze averile către cei săraci?
   Dar să lăsam Danielului ce-i al Danielului, căci așa este voința Domnului, întru mărirea și mântuirea sufletului… Amin! (baga banu!) Preoții ăștia tineri, care fac ei facultatea de popi și ies de acolo… popi… iar mai departe primesc, de la bunul Dumnezeu, o parohie unde se duc și încep să încaseze bani de la enoriașii ce vor ori să se boteze, ori să se căsătorească ori să se îngroape, pentru că… nu-i așa… așa a vrut Dumnezeu… în ei câtă încredere să avem? Maximă, nu?
   Ei bine, aceste sfinte fete bisericești nu pot ajunge chiar așa de ușor „la ciolan”, sunt niște reguli, niște cerințe minime de îndeplinit. Printre ele se afla și obligativitatea de a fi căsătorit. Păi… nu poți fi popă iar noaptea să umbli după fete în sat, nu? Deci trebuie să ai nevastă! Și cum faza cu preoția e o mică afacere în ziua de azi, sfinții părinți au decis să-și ușureze un pic munca… și așa s-a născut… mare atenție: cetarea-crestina.org!!! De la ce vine ORG? Ei hai… să nu exageram… de la orgie, evident. Acest minunat site oferă posibilitatea tinerilor aspiranți la titlul de popă cu parohie de a-și găsi femeia fără de care nu primesc „ciolanul”. Și după ce o cunosc pe site, o duc „în faţă Domnului” iar acolo jură că o iubesc și o vor iubi până când… se găsește alta, cel mai probabil.
   Păi cum Paştele Mă-sii să mai ai încredere în astfel de șarlatani?! Cum?! Cât despre faza cu „să faci ce zice popa nu ce face el”… hai să fim serioși încă o dată… dacă el la seminarul de taici a învățat cuvântul sfânt atât de bine încât se duce și minte în faţa tuturor… cum poate el să prezinte orice fel de încredere?

marți, aprilie 24

Când voi fi mare


   …eu vreau să fiu parlamentar. Și nu mă interesează în ce partid, eu doar vreau să fiu parlamentar, votez și-n stânga, votez și-n dreapta, nu-mi pasă, atât timp cât sunt parlamentar.
   Eu nu prea fac politică, pentru că nu mă pricep, dar ceea ce se întâmplă în ultimele zile este de-a dreptul și de-a stângul strigător la cer. Fel de fel de politicieni părăsesc corabia căpitanului Băsescu și trec în cea a lui Crin, ori Victoraș. Invocă fel de fel de probleme în partid și trec dincolo. Acum când sondajele îi dau ca siguri câștigători în alegeri pe ceilalți, ei li se alătură. De ce? Pentru ce? Pentru un scaun cald? E mai mult decât murdar ceea ce fac ei, e gestul suprem de lașitate.
   În final eu ce pana mea votez? Votez un alt program politic dar care va fi aplicat de aceeași oameni! Păi cum vine asta?? Ăștia au furat azi, mâine trec în alt partid și ce? Nu mai fură? Gata? Se spovedesc și nu mai fură? Chiar?
   Și-n plus… eu cum dracului să am încredere într-un partid care adună toți dezertorii doar ca să-și asigure majoritatea? Cum te poți încrede în așa ceva?? Adică ieri îi scuipai și azi îi accepți în partid?
   Cum dracu să mai votez eu un partid care are ca deviză: „acceptăm pe oricine atâta vreme cât îl dăm jos pe Băsescu!” Cum dracu să votez eu un partid care accepta noi membri niște oameni care caută scaune calde și confortabile?

vineri, aprilie 20

FAN-tastic 2


   Doar ce mi-am povestit pățania cu cei de la FanCourier, fix adineauri. Povestea lungă spusă scurt, le-am dat mail, m-au sunat înapoi, mi-au spus că este vina lor, mai precis a curierului ce a preluat coletul care din greșeală a notat altceva pe colet, apoi mi-au trimis și un mail în care își mai cereau încă o dată scuze faţă de mine și în final, mi-au spus că returul va fi efectuat fără a mai preleva taxele aferente, întocmai pentru a se scuza. Un gest frumos din partea lor, chiar dacă e vorba de doar 18 lei.
   Azi… sună telefonul… ridic receptorul… vine curierul. Perfect! Sună la ușă… era exact același tip ce-mi luase coletul, cel ce făcuse greșeala. Eu, știind că totul e gratis, nu i-am zis nimic, altfel m-aș fi luat de el. Mi-a înmânat plicul, am numărat banii, am semnat… și înainte să plece:
-Face 18 lei!
   Păi bine măi pungașilor… păi bine stimabilă doamnă Manuela Dumitru... așa ne-a fost vorba? M-am uitat imediat pe chitanța și am văzut că era trecută suma. Nu știu dacă o făcuse el intenționat – mi-e greu să cred asta – sau nu-i spusese nimeni nimic de la sediu – cel mai probabil – dar i-am plătit și l-am lăsat în pace… acum cu siguranță nu mai sunt fan FanCourier. Cu siguranță am să încerc în altă parte, pentru că aici la FanCourier… ne doare-n mula de client, și punem preț mai mare pe greșelile angajaților.



joi, aprilie 19

Provocare… acceptată


   Răsfoiam blogul Claudiei și am găsit acea fărâmă de inspirație de care bloggerii amatori au mai mereu nevoie: Prima întâlnire… Bine… eu sunt aproape de a mă autoproclama Rege… dar… să lăsam poporul să decidă…

Locul trei
   Nu-mi mai amintesc exact-exact cum am cunoscut-o, cert este că am invitat-o pe undeva prin oraș… din nou nu mai țin minte pe unde, dar nici nu contează prea mult, pentru că în momentul în care m-am întâlnit cu ea am constatat cu uimire că este însoțită de „cea mai buna prietenă”. Și ca și cum nu a fost îndeajuns după câteva replici… complet ciudate – nici nu știam cum să mă adresez: „ce mai faci?” sau „ce mai faceți?” – am primit-o:
-Auzi… mie să-mi spui direct dacă-ti place sau nu de mine, căci eu trebuie să mă mai întâlnesc și cu alți băieți!
-Aha, deci tu ai treabă, iar eu te rețin…

Locul doi
   După ce am mers împreună la film – pe vremea când Patria și Scala erau cele mai bune cinematografe – am mai pierdut câteva ore plimbandu-ne printr-un parc. În final, când incepea să se lase seara am condus-o spre casa și inainte să ne despartim am incercat să o sarut… precum un cavaler adevarat. Doar că… s-a ferit… Eu m-am retras cu o mima uimita pe faţă: „credeam că ajunsesem undeva”. Replica ei?
-Nu-nu, stai… m-a speriat o muscă…
-Daa… stai că mă duc să o prind… (aici recunosc că am exagerat, dar am sunat-o iar peste câteva zile, ne-am mai acordat unul altuia încă o șansă)

Locul întâi… cu coronița!
   Povestea e un pic mai lungă, eu eram clasa a 10-a, ea a 12-a și pe deasupra și timidă… foarte timidă. Dar asta nu era foarte important. Prima oară când am întâlnit-o a fost literalmente adusă cu forța de o colegă de-a ei ce dorea să ne facă cunoștință.
   Mergem mai departe, ieșim la film – pentru că așa se făcea pe vremea mea, maică – și în faţa casei de bilete eu cer două bilete și scot portofelul că să plătesc. Am depus repede câteva bancnote pe tejghea și am băgat mână adânc în buzunar ca să scotocesc după câteva monede, să achit restul de… nici nu mai știu… 6-7000 de lei vechi, sau chiar foarte vechi. Din păcate am scos din buzunar ceva mai multe monede… iar reacția ei:
-Vai ce de monede… ai fost la cerșit?!”
   Eu de obicei reacționez… dar atunci am rămas fără reacție… Poker-Face

FAN-tastic


   Eu nu sunt genul de om care să ţină prin casă tot felul de prostii ce nu-mi mai folosesc… iar până acum ceva vreme, le aruncam pur și simplu. De curând am descoperit că e ceva mai rentabil să le vând, decât să le arunc. M-am înregistrat pe un site specializat, am pus poze cu prostiile de care nu mai aveam nevoie, le-am pus preţuri… mici sau foarte mici… și am așteptat.
   Încet dar sigur, lucrurile mele au început să se vândă. Mai negociam cu clientul, îi mai lăsam un pic la preț, mai făceam un schimb…
   Până când am negociat cu cineva să-i trimit coletul prin curier iar transportul să-l plătesc eu. Înainte să-i fac aceasta oferta, m-am documentat… am gugălit după firme de curierat, am încercat să găsesc un calculator ca să-mi fac o idee despre prețul ce aveam să-l plătesc. Doar cei de la FanCourier au un asemenea calculator, care e așa de bine ascuns încât nu e vizibil pe prima pagină.
   Trecem peste, calculez… județul de expediție – check… județul destinatarului – check… dimensiuni?! – check… greutate?!? – check… ramburs – Da, vă rog! – check! Suma de plată: 25,ceva plus TVA 24% în total, vreo 32 de lei. Acceptabil. Îi fac omului oferta, mi-o acceptă și a doua zi sun la FanCourier 0219336:
-Bună ziua, aș vrea să fac o comanda…
-Da… pauză… luuuungă…
   Mă gândeam să o întreb pe domnișorică: Ok, și acum ce facem? Ne ascultam respirația la telefon unul altuia?
-Deci o comandă, un colet… cu ramburs… are cam 6 kg și merge de la București la Deva…
-Da… începusem să cred că ăla e singurul cuvânt ce-l știe…
-Deeeci… cât mă costa?
-Staţi să va fac un calcul! oooh… deci știe și alte cuvinte… FAN-tastic
   Tastează ceva acolo… și-mi face ofertă: 50 de lei! Adică calculatorul de pe net e pus la derută, îţi oferă un preț mai mic ca să te duci la ei, iar după îţi cere… un pic mai mulți bani. Dar mă rog… 20 de lei… cu 20 de lei îţi iei o şaormiţă mare, pot să mă lipsesc de o şaormiţă, nu-i problemă.
   O rog să trimită curierul la mine acasă, acceptându-le modalitatea FAN-tastic de proastă de a agăţa clienți.
   Sosește curierul, îi pun coletul în brațe, îi arat unde sunt adresele scrise, moment în care curierul mi-l trântește înapoi în brațe. Păi? Păi adică cum? Mi-l dai gata ambalat? De unde știu eu că nu-mi dai să transport o bombă? Cât se poate de corect, nu știam de aceasta chestie, mi s-a părut cât se poate de normală, am luat foarfeca și am deschis coletul. S-a asigurat că nu-i nicio bombă în el și a început să completeze formularele.
   Eu am vrut să mă asigur că totul e în regulă, și-l mai întreb o data:
-Deci, plata transportului o fac eu, iar el îmi achita mie contravaloarea asta, da?
-Nu… plata o face el! mi-a replicat curierul…
-Domnule, e o confuzie, am cerut expres să achit eu transportul!
   Ne-am certat un pic în faţa ușii și în final tipul m-a pus să-i achit contravaloare turului, urmând că returul să-l plătesc când vine cu banii. Am acceptat, i-am plătit, mi-a dat chitanțele și a plecat.
   A doua zi, mă sună clientul, să-mi spună că a ajuns curierul… doar că… îi cere să-i achite contravaloare întregului transport, adică 50 de lei! Am înnebunit… de-a dreptul și de-a stângul… Am sunat la ei… din nou… și le-am cerut explicații… în primul rând comanda mea nu a fost preluată cum trebuie, apoi eu am plătit mai mult de jumătate din ea, iar ei i-au cerut destinatarului să o plătească din nou?! Pe toată?!
   Am sfârșit prin a trimite un mail către cineva ce se ocupa de problemele clienților… iar acum aștept soluționarea problemei… FAN-tastic… 


Editat:
   In final problema s-a rezolvat cu bine, clientul a primit pachetul în condițiile negociate, iar cei de la FanCourier  au promis ca se revanșează printr-un mic cadou. Foarte frumos din partea lor. Au demonstrat că totuși le pasă ... am să  mai apelez la ei...

marți, aprilie 17

Proverb din bătrâni


   Niciodată… dar niciodată să nu-l crezi pe unul care se trezește la miezul zilei și spune răspicat: „eu nu mai beau niciodată!”
   Iar dacă totuși o spune, îl trimiți afară să pască niște iarba, că doar e vremea Paștelui! Și apoi, cu mult calm… te uiți la el și-l caracterizezi scurt: „Domnule, el e băiat bun… dar bea cam multă apă dimineața!”

joi, aprilie 12

Graba care uneori…


   Strică treaba… dar rău de tot!!! Se făcea că trebuia să depun un fel de proiect… ceva extrem de important. Prin clauzele lui era înscris în mod clar că din valoarea proiectului instituția gazdă are dreptul să-și însușească maximum 15%, doar că în condițiile actuale aceasta suma este cam insuficientă. Astfel, instituția a scos un act adițional, actul a fost semnat, ştampilat, scanat și pus în format pdf direct pe desktop-ul meu. Și a stat acolo… singur… ca un câine…
   Și eu am început să depun proiectul… și am întâmpinat o groază de greutăți… și la final, am încărcat toate documentele obligatorii și am uitat de acel acord. Totul a decurs întocmai precum în filmele cu proşti, ajuns la ultima filă am fost întrebat: „ești sigur că vrei să finalizezi propunerea? Da/Nu”… DA! „ești extrem de sigur? Pentru că odată finalizată, n-o mai poți modifica! Da/Nu”… DA! „poate ar fi mai bine să o verifici înainte ca să fii foarte sigur! Da/Nu”… NU! „Finalizați?” DAA !
   Trec trei secunde și-mi aduc aminte de actul adițional… îmi venea să-mi bat un L în frunte… cu foarte multe cuie!!!
   Am abordat planul B, am trimis un mail către adresa de contact, dar îmi pierdusem orice speranță. Doar că… stimabila doamnă Georgeta Boerescu, Dumnezeu să-i dea sănătate, m-a ajutat… mi-a redeschis accesul către aplicație și am putut să încarc și acel ultim document.
   Cum se cheamă străinii ce te ajuta fără să aibă nici un fel de obligație ori interes faţă de tine? Îngeri păzitori?

duminică, aprilie 8

Verdict: Vinovați!


   Iar drept pedeapsă veți fi omorâți… cu pietre!
   Au ieșit și au protestat, au încercat să blocheze traficul, dar n-au reușit pentru că s-au strâns prea puţini, pentru că restul sunt toți hoți! Se plâng că-i așa de grea viața pentru ei, dar nu ratează nicio ocazie când e vorba de furt și alte șmecherii…
   Eu urăsc taximetriștii din inimă și în orice stare m-aș afla tot aș prefera să iau autobuzul sau să merg pe jos decât să mă urc în taxi, dar… mai există și situații speciale:
Ora 3:08, duminică dimineață, Centrul Vechi, bariera de la Şelari. Am ieșit pipăind pereții și mașinile parcate… ne îndreptam spre un taxi, deși, repet, eu aș fi preferat un autobuz de noapte. N-aveam nicio problemă în a mă urca într-un autobuz.
   Am început să colindam taxiurile oprite, toți șoferii erau dornici de muncă cinstită, dar absolut toți. Am luat mașinile la rând, nimeni n-a vrut să ne ia… nimeni! Toți întrebau unde mergem iar când auzeau, refuzau… refuzau o cursă de aproximativ 18-19… hai să zicem 20 de lei! TOȚI !!!
   Și întâmplător, știu cum arată taxiurile de Ilfov, cele pe care mult prea cinstiții taximetriști din București îi acuză. Cei din Ilfov au o emblemă galbenă lipita pe ușa din spate, în vreme ce taxiurile de București au una roșie. Eu m-am uitat la toate mașinile, intr-adevăr erau și embleme galbene, dar asta nu a contat absolut de loc, toți ne-au refuzat… toți !!! Soluția aleasa m-a mulțumit cel mai mult: autobuz de noapte.
   Acesta este unul dintre motivele pentru care eu, când am să mă fac mare, am să scot aceasta meserie înafara legii. Să fie împreuna, să se ţină de mână, taximetriștii… și curvele… Oricum singura diferență între unii și ceilalți este că taximetriștii sunt majoritar bărbați în vreme ce curvele sunt majoritar femei… asta-i singura diferență.
   Sper din toată inima să va mărească taxele ca să muriți de foame. Sper din toată inima să vă oblige să aveți o cameră de luat vederi pe bord și o dată la 10 zile să va verifice înregistrările cei de la Politie, ca să rămâneți fără permis de 10 ori pe an.
   Vă urăsc… din inimă !!!



Și nu sunt singurul:

1   2   

sâmbătă, aprilie 7

God Bless America


   Am văzut trailerul mai de mult și imediat după eram pregătit să accesez tot felul de site-uri web de o calitate îndoielnică, eram pregătit să-mi umplu calculatorul de viruși doar pentru a vedea acel film. A spus ceea ce foarte puţini oameni din ziua de azi gândesc. Dumnezeu să-i dea sănătate lui Bobcat Goldthwait că tare inspirat a fost el când a regizat filmul ăsta.
   Frank, actorul principal, este un om oarecare, are un mic apartament, o slujbă plictisitoare și o mașină verde… Robert De Niro spunea o dată că de obicei geniile aleg verdele… acum tind să-i dau dreptate, speram totuși ca geniile să aleagă albastrul… dar… Revenind, Frank este sătul de toată prostia ce este prezentată prin presă și mai ales la televizor… este sătul să vadă cum sare căcatul din televizor, motiv pentru care ia un pistol și începe să omoare oameni. Dar nu orice fel de oameni, nu-i omoară la întâmplare… nuuu… îi omoară doar pe cei ce merită cu adevărat să moară.

   EPIC !!! Faza de la final, cu acel „pasionat” care conduce plin de mândrie un „ursuleț”, ca să folosesc termenul „pasionaților”, este absolut magică! Plus, mai e o faza în film, când îi vinde unul un AK-47… are ăla niște dume în el, poți să juri că e un fel de comis-voiajor, doar că nu vinde aspiratoare, el vinde arme.
   Extraordinar filmul… dacă cumva se trezește vreun Frank și printre noi, sper din toată inima să înceapă așa: Necuratul, verii lui, Mircea Badea… și după celebra „farsa” ce susține că a făcut-o… Măruţă!
Cel… Mai… Tare… Film… EVER !!! (Înafară de Pirații din Caraibe, evident)

miercuri, aprilie 4

Jos taximetria 2


   Aparent câteva mii de taximetriști s-au decis să protesteze împotriva pirateriei care le distruge frumoasa meserie. După spusele Cațavencilor, citez „taximetriștii nu pot să protesteze fără mașinile lor, probabil pentru că trebuie să încurce traficul chiar și când sunt în grevă” dar cu toate astea, eu nu m-am simțit jenat cu absolut nimic drumul meu n-a fost încurcat absolut cu nimic deși, în mod complet extraordinar a trebuit să folosesc mașina două zile la rând. Iar asta se datorează în mare marte numărului redus de taximetriști ce au participat la protest… și mă refer aici fix la cei doi taximetriști cinstiți din tot orașul.
   JOS Taximetria pentru că:
Șoferul de autocar are un timp limitat în care are voie să conducă, apoi trebuie să se odihnească, căci altfel îmi pune mie viața în pericol. Tu, taximetristule, de ce ai voie să conduci 14-15 ore? Cu ce ești tu mai special decât șoferul de autocar? Cu nimic! Sugi mula!
Când oferi un serviciu pentru care pui un preț într-atât de astronomic precum îl aveți voi, trebuie să oferi și condiții… ori eu o singură data am mers cu un șofer care a binevoit să pună în funcțiune sistemul de aer condiționat al mașinii. De ce mergi cu geamurile deschise? Ca să nu consume mult să poți tu fura mai mult? Sugi mula!

În trafic ai propriul tău cod rutier, n-ai nicio treabă cu nimeni, ţi se rupe volanu-n patru, te doare la roata de rezervă, schimbi benzile după cum vrea șunca ta, te asiguri când îţi aduci aminte și de fiecare dată când cobori sau te urci în mașină te întrebi oare la ce or folosi beculeţele alea portocalii de pe mașină! Te rog să sugi mula!
Ai aparatul legat la sute de mii de butoane și butonaşe, maneta de la ștergătoarele de parbriz bagă 3 lei în plus pe aparat, aia de la semnalizatoare 5 lei și butonul de avarii 15 lei! Iar tu ești ăla cinstit! Sugi mula!
Mereu știi tu o „scurtătură”! Mă doare-n apostrof dacă ajung sau nu mai repede, eu vreau să mergi pe bulevard ca să știu eu exact pe unde să mă întorc acasă dacă-ti explodează ție bricheta-n drum.
N-am văzut niciodată o intersecție care să nu fie blocata de gândacii galbeni! Gândaci ca tine! Sugi mula!
Când e vreo sărbătoare, când ești pe la aeroport, când ești pe la gară agăți clienți… și dacă i-ai agățat ţi se pare normal să-i taxezi după bunul plac al inimii „nu mai pun sefu’ aparatu’, că-i scurtă cursa și ne înțelegem noi”! Sugi mula, mea și a restului lumii!
Jos Taximetria!!!

Am alta idee… genială! Câte licențe sunt în oraș? 10.000?? Bun, adică avem 10.000 de rable ce umblă pe străzi! La casat toate! Și scoatem 10.000 de tichete pe care le împărțim oamenilor de rând, să-și ia ei singuri mașină, să nu mai fie nevoie de gândacii galbeni.

luni, aprilie 2

Idee


   Dacă cumva este cineva… direct interesat să devină cel mai bogat om de pe faţa pământului… eu am o idee pentru el. E nevoie de o mică investiție la început, după care în 2-3 zile devii cel mai bogat om din lume! Simplu de tot: îţi deschizi o vulcanizare și bagi o ofertă pentru schimbatul cauciucurilor de iarnă! Te îmbogățești instant!
   Este incredibil câte mașini au în continuare cauciucurile de iarna… merg pe stradă și mi se pare că numărul celor ce au în continuare pneurile de iarnă este mai mare decât al celor ce au trecut pe cele de vară… e incredibil! Acele cauciucuri sunt special făcute să fie mai moi, iar în felul asta se lipesc mai bine de zăpada ori gheaţă… dar fiind mai moi, funcționează bine la temperaturi scăzute în vreme ce la temperaturi ridicate se tocesc extrem de repede…
   Decât să utilizezi cauciucurile de iarnă pe vremea asta mai bine arunci cu banii pe fereastră…