vineri, martie 30

Trei culori


     Cunosc pe lume, dar mă uit prea des pe Pro(st)teve și antene iar acum nu mai știu sigur cum sunt aranjate.
   Toată lumea are vecini întreprinzători, unii închid gradină din faţa blocului și o tratează de parcă ar fi proprietatea lor, alții își construiesc un balcon direct pe trotuar… dar am eu un vecin… cel mai de poveste… din lume! Ofticat la culme, probabil, de maghiarii ce profită de anumite situații politice și obțin din ce în ce mai multe privilegii absurde, vecinul meu întreprinzător și-a pictat apartamentul în culorile tricolorului! Să știe toată lumea că acolo stă un român adevărat… doar că…

   Sau poate că acolo stă un maghiar care vrea să calce în picioare tricolorul… dar mi-e greu să cred așa ceva, putinii maghiari ce stau prin București nu sunt întărâtați de nici un agitator lipsit de creier.

marți, martie 27

Dan Diaconescu contesta decizia CNA… în direct


   Nemulțumit de faptul că „dușmanii politici” din fruntea CNA i-au suspendat licența de emisie, DDD a anunțat în exclusivitate acum câteva momente că va contesta dur această decizie pe care a catalogat-o drept abuzivă.
   Aceasta a fost singura declarație pe care giganticul om de televiziune a făcut-o în urma deciziei CNA. Totuși, el a ținut să precizeze că mai multe amenințări la adresa CNA-ului, Guvernului, PDL-ului, USL-ului, FCM-ului, HCF-ului, CCM-ului, FCD-ului, FCS-ului și a PLM-ului va face în aceasta seară în cursul tradiționalei emisiuni DDD. Este de așteptat ca adevăratele dezvăluiri să fie făcute în pauza dintre clipurile ce conțin publicitate politică.
   Cel mai probabil, spun specialiștii, DDD va încerca să atace, întâi la televizor, apoi în justiție și în final cu furci și topoare decizia CNA sperând să obțină o prelungire a licenței cu câteva luni, până pe 22 Decembrie întocmai pentru a putea să transmită Sfârșitul Lumii în direct.

joi, martie 22

Gata… sunt bogat


   Următoarele zile o să mi le petrec gândindu-mă ce să fac cu atâta bănet. Poate ar fi bine să-i investesc, poate ar trebui să-i cheltuiesc până la ultimul cent… greu de ales.
   Azi… dis de dimineață… primesc un mesaj… numărul de telefon afișat este 0751629046, iar aceasta… mult prea stimabilă persoană, ale cărei intenții… sunt… mai mult decât… onorabile… mă anunță următoarele, citez:
„Departamentul 321 din cadrul companiei Orange România v-a desemnat câștigătorul unui premiu în valoare de 10.000 de euro în cadrul promoției „Câștigă Dorințe Îndeplinite”. Cod validare:RO 403 INFO 0751629046”
   Cum aș putea eu câștiga atâția bani când concursul s-a încheiat de aproape un an? Cum aș putea eu să fiu câștigător când nici măcar nu am participat?
   Bineînțeles, bănuiesc că trebuie să sun la acel număr de telefon, iar de la celalalt capăt al conexiunii, o voce… mult prea stimabilă… mă va informa, cel mai probabil, că trebuie să le trimit ceva coduri de reîncărcare pentru a-mi valida premiul. Știu că asta e practica cea mai uzuală, deși am auzit că unii ar fi trimis și bani prin transfer bancar… pe numele escrocilor!!!

miercuri, martie 21

Nu e pentru cine se pregătește


   Este pentru cine depășește. Am zis! Se făcea că mergeam eu cu Silver la revizie… la un alt service… nu mai fusesem la ei până acum. M-am uitat eu pe net să-l găsesc exact, dar nu era prezent prin imaginile alea. M-am gândit că imaginile or fi mai vechi, service-ul mai nou… Și mergeam încet… nu cumva să trec de el.
   Eram cu ochii mai mult pe la firmele luminoase de pe margine și devenisem un impediment în calea celorlalți șoferi. Se făcuse un pic de coadă în spatele meu și mi-am zis să fiu și eu bun la inimă și să trag mai în dreapta un pic, să se poată asigura mai bine cei din spate ca să mă depășească.
   Un pic am tras de volan și m-am dus mai aproape de bordură… doar un pic… Fabia albastră a mai mers câteva secunde în spatele meu având un câmp vizual ceva mai bun decât dacă eu aș fi stat calumea pe bandă… dintr-o dată Fabia albastră s-a înfipt și a depășit… nici n-a apucat să între înapoi pe bandă că am și văzut niște luminițe roșu cu albastru de pe un Logan alb ce venea din faţa…
   S-a asigurat temeinic și a depășit pe linie continuă fix în faţa unei mașini de Poliţie! Fabia albastră… scuze frate… nu l-am văzut, dacă-l vedeam nu mă dădeam din faţa ta… dar și tu te-ai asigurat într-un mod… perfect… oricum… scuze frate…

miercuri, martie 14

Sunt Pentru


   Aproape a venit primăvara… aproape… într-o seară veneam spre casă și treceam printr-o zonă stăpânită de o haită de vagabonzi… sau comunitari… sau care o fi denumirea lor de animale semi-sălbatice. Sincer mă așteptam să-i găsesc tolăniți pe undeva ca să-i pot alerga un pic, să ardem calorii împreună, să ne protejam sănătatea împreună… mai mult eu și mai puțin ei. Dar nu i-am găsit prin zonă, m-am uitat un pic prin prejur… nimic… m-am resemnat și mi-am continuat drumul. Când am ridicat privirea… atunci i-am regăsit… dragii de ei… erau în haită… vreo 6-7 și fugeau spre mine. Aveau feţele alea fioroase… botul încruntat și colții la vedere.
   N-am avut prea mult timp la dispoziție ca să reacționez și n-am reușit decât să mă reped înspre unul din ei… am încercat să-l degajez printr-un procedeu specific portarilor… dar am luftat incredibil. S-a ferit în ultima clipă. Dacă ar fi fost minge de fotbal… nu s-ar fi ferit de mine, că doar eu nu-s Tătăruşanu, nu? Intervenția mea i-a liniștit un pic și au abandonat cauza mult prea nobilă ce o urmăreau și s-au ascuns pe sub mașini.
   Când m-am uitat în stradă am văzut un biciclist… care trecea prin zonă… se ducea și el spre casă… cel mai probabil după el fugeau.

   Am mai spus-o și am să o repet: eu nu trăiesc în junglă… nu știu ce părere ai tu, dar eu nu trăiesc în junglă. Eu când plec de acasă spun doar „pa” nu „adio, sper să mă întorc în viață” ! Dacă aș fi trăit în junglă, aș fi fost conștient că dacă părăsesc cuibul e posibil să fiu mâncat de animalele sălbatice și-mi luam adio de la cei dragi.
   Animalele alea nu sunt nimic altceva decât o durere în cur, ei se strâng în haită pe lângă vreo babă nebună care are impresia că încă locuiește la ţară în bătătură și și-a dezvoltat la maxim instinctul matern. Iar asta e greșit. Dacă vrei să crești animale, mută-te dracului la ţară și acolo n-ai decât să crești ce animale vrei tu… unde mai pui, că pe lângă câini, poți să ai și găini… sau porci… sau vaci… sau orice alt animal pe care poți să-l și mănânci la un anumit moment dat… sau dacă ești cu adevărat nebună, poți să mănânci și câinii… nu-mi pasă… atâta vreme cât nu-i mai crești la bloc.
   Tie îţi lipsește o doagă, hrănești un animal, iar ăla se pişă pe colţul blocului și percepe colţul ăla ca fiind al lui și are să încerce să-l apere de străini. Asta înseamnă că eu, ca străin, nu mai trebuie să trec prin preajma acelui colţ de bloc. De ce? Pentru că i-ai dat tu de mâncare. Și că tine sunt mulți… foarte mulți… acum ce să facem? Ne facem o hartă interactivă și fiecare notează colturile de bloc ce aparțin unei anumite haite de câini? Și ce facem? Le ocolim pentru că ești tu nebun și le dai de mâncare??
   O bătrânică precum cea imaginată de mine a făcut deja o victimă – link ! Iar asta nu e un caz singular… s-au întâmplat de mai multe ori… cu copii… tineri… diplomați… tot felul de oameni.
   Noi trăim în orașul ăsta?! Sau câinii?!? Eu sunt PENTRU Eutanasierea animalelor ce locuiesc pe stradă, sub cerul liber.

luni, martie 12

Adio… Dar…


   Cred că aveam vreo 3 sau 4 ani… maxim… nu mai mult. Tata avusese grijă să-mi împodobească camera cu postere și fel de fel de poze cu echipa Stelei… cea mare… cea mai mare… îmi aduc și acum aminte… i-am ignorat o perioadă, dar la un anumit moment dat am întrebat:
-Tati… cine-s ăștia din poze?
-Păi cine să fie? Echipa de fotbal Steaua! mi-a răspuns el imediat
-Tati, dar tu cu ce echipă ții? mi-am  continuat eu curiozitatea…
-Cu Steaua!
-Atunci… de azi… țin și eu cu Steaua!
   Așa a început… au urmat ani în care i-am urmărit doar la televizor… apoi ani la rând în care i-am încurajat din tribună… la bine și la greu… cu Steaua mereu!
   Astăzi echipa este condusă de un om murdar… un nemernic… jucătorii sunt batjocoriți prin presă, umiliți cu fiecare ocazie, antrenorii sunt maziliți la fiecare pas greșit fără ca nici măcar să li se asigure condiții decente pentru pregătirea echipei. Baza sportivă lipsește, centrul de copii și juniori a fost desființat, echipa își joacă în deplasare meciurile de acasă schimbând un stadion cu altul…
   În echipa asta nu mai cred! Asta nu e Steaua pe care o știu eu… asta nu e Steaua mea… asta nu e Steaua noastră… asta-i o copie ieftină ce aparține necuratului… iar eu mă dezic de tot ce înseamnă astăzi aceasta copie!

   Adio… dar rămân cu tine… aștept să renaști fără necurat!

vineri, martie 9

Cum să schimbi o tastă. Legenda tastaturii


Legenda începe printr-o discuție pe net


armin: auzi, da mai explică-mi o data cum te-ai gândit tu să repari tastatura
armin: aaa... apropo vezi că am spus tuturor de faza asta… să nu te miri când o face Pain mișto de tine, bine?
Roger: bă..deci eu aveam o tastatură căreia îi sărise o tastă… ca aşa sunt tastele...ele sar fără să le faci nimic
armin: da, știu… cunosc….
Roger: poc ! una ici… poc ! una colo
Roger: așa… şi am luat eu tastatura să scriu un mesaj de iubire către Papa de la Roma ! şi îi scriu eu ce-i scriu… şi deodată vad că latina mea nu mai e la fel de bună cum fusese odată..
Roger: oare de ce ?
Roger: sa fie de vina alcoolul de aseară? sa fie de vină degetele mele strâmbe (dar totuși cochete)? să fie de vina noua tastatură luata de prietenii mei drept cadou?
Roger: ei bine da… asta era de vină… dar cum anume ? Din ce cauza...este ea, tastatura, de vină ?
Roger: aici a început investigația mea…
Roger: am luat fiecare milimetru…si l-am cercetat atent... cu lupa…
armin: little sherlok
Roger: dar… ca de obicei trebuie să ai o privire de ansamblu ca să poți vedea "the big picture"
armin: ko-rect
Roger: așa că am luat tastatura si am agăţat-o de o nucă din perete… şi m-am dat vreo 3 camere mai in spate…
Roger: din sufragerie… nu vedeam nimic...
Roger: așa ca am venit mai aproape… când mă uit mai bine... ce să vezi... tastele... ERAU PUSE ÎN ALTĂ ORDINE… un balamuc total !!
Roger: era ca şi când o mână divină aruncase toate literele din LUME într-un ceaun cosmic şi a făcut o ciulama de litere: p-ul era la q, m-ul era la n… etcetera etcetera
Roger: așa că ce mi-am zis…  doar o mână divină spală pe alta! M-am dus în sertar..şi cu mâna divină am luat șurubelnița sacră a lui Futre şi ghidat de puterile magice ale acelui artefact… m-am întors amenințător spre tastatură…  am împuns-o precum a împuns soldatul roman pe Iisus, şi am încercat să o deschid… să vad ce e înăuntru… să schimb orânduiala satanică a literelor. La o zvâcnitură mai puternică... tasta v, in care împunsesem, a țâșnit cu viteză superluminică spre gura mea deschisă de uimire…
Roger: v=mc pătrat
Roger: cu instinct reptilian am închis gura, evitând astfel sufocarea si moartea plină de agonia ce ar fi survenit.
Roger: "Am scăpat" mi-am zis… Dar doar de moarte...nu si de durerea îngrozitoare care a survenit după ce tasta V a lovit ochiul, privată fiind de gura mea.
Roger: Am început să ţip ca un disperat..."Am orbit..am orbit, să vină MILIȚIA, pompierii, jandarmeria"
armin: auzi, seful tău nu s-a întrebat niciodată de ce e productivitatea așa scăzută la voi?
Roger: ba da, dar dăm vina pe criză..
Roger: trebuia să mă întrerupi tu..eram pe val..
Roger: făceam o povestire demna de blog..
Roger: cum să schimbi o tasta..
armin: pot sa o public?
Roger: nu-mi pasă
armin: o iau ca pe un accept!
Roger: dar îi găsești tu un final demn
armin: CHALLANGE ACCEPTED !

Unde rămăsesem? aaaa da, îi sărise tasta V în ochi!...
   A luat el repede clestele magic „pentru scos taste din ochi”… și concentrat la maxim – că să nu și-l bage și pe ăla în ochi – a insfacat tasta V și a extras-o din globul ocular. Apoi a fugit repede la Magazinul de Rogeri, și-a luat alt ochi și s-a intors într-un suflet acasă.
   Odata ajuns, a intrat pe ușa plin de ura și manie… a insfacat ranga (+2 la attack) și s-a indreptat din nou amenintator spre tastatura buculucasa. Imediat ce a intrat în camera, inima i s-a imbunat… parca nu mai era așa de suparat pe ea. A decis să-i crute viața, gandindu-se că o poate schimba pe garantie… Astfel, a luat certificatul de garantie ce se afla în cutia proaspat deschisa și ea… și a inceput să-l citeasca cu noul lui ochi! Și citeste el o pagina… citeste doua… când ajunge la pagina 3… ce să vezi? Ilustrat în imagini extrem de descriptive: Interzis să infigi surubelnita în tastatura…
   A ridicat pumnul spre cer și a strigat: D’oh! Dumnescresterea ei de tastatura!!!
   Finalul l-a gasit lipind tastele cu scotch… THE END !


Filmul complet și real al evenimentelor:
   I-am luat cadou de ziua lui o altă tastatură, pentru că din aia veche îi lipseau taste. Am căutat una specială, dar nimeni nu avea în stoc. Până ajung la un fel de emag, dar mai mic și-i întreb: „aveți tastaturi care să-i reziste lui Roger?” Și ei mi-au răspuns: „nu avem… dar avem ceva asemănător, vă interesează?”
   Eu m-am uitat doar într-o poză, pentru că tastatura în sinea ei de tastatură se afla în stocul furnizorului… dar… părea a fi ok așa că am comandat-o.
   A doua zi, și ultima zi lucrătoare înainte de petrecerea surpriză organizată pentru ziua Rogerului, m-a prins ora 18 fără să-i ridic cadoul. Știam că la orele 19 ăia închid prăvălia… așa că am alergat spre ei… mâncând pământul. Când am ajuns acolo, mai erau fix 3 minute până la încheierea programului, am luat tastatura și n-am mai stat să o verific, convins fiind că toate sunt în regulă… iar dacă n-ar fi fost… aveam garanția!
   I-am oferit cadoul și după câteva zile l-am întrebat plin de încredere: „ei… cum merge? este sinelţioasă sau nu?” Abia atunci am aflat că layout-ul tastelor este complet diferit faţă de cel „default”, așa că… băiat bun și valabil ce sunt… m-am uitat iar pe site să vad dacă nu cumva mă păcălisem singur… și n-a fost cazul… fusesem păcălit de cei de la acel mini-emag, adică… ca să fiu mai corect, cei de la AZERTY… și ce găsesc? Poza de prezentare arată o tastatură cu layout-ul obișnuit, nu scria nimic de vreo altă versiune a tastaturii… deci… să ne băgam picioarele în afacerea voastră!
   M-am oferit să-i returnez tastatura și să le cer una normală, nu în chineză sau portoricană… dar… am aflat cu stupoare că tastatura ieșise din garanție la aproximativ 20 de minute după ce a funcționat pentru prima oara…
   Pur și simplu… nu poți să pui preț pe asta… nu poți… 

duminică, martie 4

Cum să strici totul


   După ce petreci mai bine de o lună de zile plănuind și complotând pentru a organiza o petrecere surpriză pentru o zi de naștere… după ce te dai cu fundul de pământ și faci rost de un număr mare de prieteni, un tort frumos, un cadou… o petrecere în toată regula și mai ales o felicitare extrem de amuzantă…
   … pui pe toată lumea să semneze felicitarea cu un stilou… nu cu un pix cum ar fi fost normal…

   Așa strici totul! Simplu

joi, martie 1

Martie?!


   Calendaristic vorbind… e primăvară. Dar dacă ne uităm pe fereastra… e încă iarnă… ceea ce e mai mult decât neplăcut.
   Aș vrea să-l văd acum pe deșteptul ăla care a ieșit el în faţă să ne mintă: „Încălzire globală! O să murim cu toții!!” Ia vino tu și mai explică-mi tu o dată cum se încălzește planeta și o să murim cu toții… sau poate nu mai aveați de unde să scoateți bani și astfel i-ați mințit pe indieni și chinezi pentru ca mai apoi să vă oferiți… voluntari să le schimbați tehnologia cu una mult mai ecologică… și mult mai scumpă – evident!
   Oricum aș pune problema, de azi e Martie… speram să se încălzească vremea… speram să se topească zăpezile… speram ca baba aleasă să fie frumoasă! A mea am ales-o din nou pe 7, la concurenţă cu un tânăr rezident turc căruia azi i-am explicat ce și cum e cu „the old ladies”… el și-a ales baba pe 2… o să piardă într-un mod… barbar aș putea spune!