joi, ianuarie 19

Gluma proastă


   Toată lumea știe că glumele cele mai bune sunt alea proaste! Este o lege nescrisă… care ar trebui să fie scrisă!
   Acum câțiva ani, eram la mare cu prietenii. Mai o distracție, mai o prăjeală pe plajă, mai o beție… chestii uzuale. Printre noi erau și câteva personaje care nu știau să înoate… din acest motiv intrau în apă doar pe saltea sau cu vreun colac ori o minge care să-i țină la suprafața.
   La semnalul „hai în apă” de obicei toată lumea sare de pe cearșaf și fuge în apă… deseori că și cum ar fi amenințați cu moartea de un ninja bine deghizat. Așa se întâmplă mereu. Așa s-a întâmplat și atunci. Doar că… atunci… după ce toți s-au saturat de bălăceala și au ieșit afară să se mai prăjească un pic am rămas în apă eu și tipul care nu știa să înoate. După clasicul moment ciudat de tăcere deplină, eu am început să fac bicicleta sub apă, am ridicat mâinile în aer și am zis:
-Hai frate aici, uite cât e apa!
   Am râs puțin cât s-a scufundat precum pietroiul… am râs un pic mai mult când a sărit afară și s-a agățat de minge ca și cum viața lui era în pericol… Acum, ca să nu creadă toată lumea că sunt vreun dement… Nebun, știa să înoate cât de cât… dar nu prea avea încredere în el… plus, apa îmi venea cam până la nivelul nasului, mai mult, Nebun e ceva mai înalt ca mine… deci nu i-am pus viața în pericol în glumă… deși de fapt pe atunci aveam 17-18 ani… aveam mintea ocupată cu jocuri pe calculator și glume extrem de proaste, deci e foarte posibil să fi evaluat altfel riscurile.
   Dar asta n-a fost gluma proastă… nuuu… gluma proastă a fost răzbunarea cruntă de care am avut parte. A stat… a clocit-o… a răsclocit-o… până când a născocit cel mai diabolic plan de răzbunare posibil! A subtilizat aparatul meu foto și și-a pozat fundul în mai multe poziții…
   Oooh… cred că am uitat să spun că eu și Cătălina aveam același tip de aparat foto…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori