miercuri, ianuarie 4

1-0 pentru noi


   Veneam acasă… într-un mod liniștit și civilizat, utilizând liniile de noapte, mulțumim RATB! Mai eram și călător civilizat și plătisem călătoria… frumos, civilizat, autobuzul merge noaptea, eu nu cotizez la gândacii galbeni, toate bune și frumoase.
   Vis-a-vis de mine stătea o tânără domnișoară… capul plecat la maxim, sprijinit de scaunul din faţă… spunea tuturor cât de mult a băut… ce poate fi mai urât decât o fată beată? Un șofer de taxi care crede că e dreptul lui să nu pună aparatul în seara de revelion, evident.
   În spatele meu, un tânăr… nu i-am văzut mufa dar i-am auzit glasul. Vorbea la telefon foarte… foarte tare… împărtășea cu toți faptul că el are probleme cu banii și că se descurcă extrem de greu, dar se descurcă. Punea mereu accent pe asta… el se descurcă… era un descurcăreț… mai face rost de o brățară de aur… mai stă o luna în București… mai face rost de un monitor… mai mănâncă ceva… mai un laptop… încă o lună… el se descurca!
   După care a spus cu o satisfacție incredibilă în suflet că se gândește să plece în afară, deoarece aici nu e nimic „de muncă”. Mulți n-or să creadă, dar mie nu-mi pasă… m-am ridicat și m-am îndreptat spre ușă, am trecut pe lângă el… vorba încă la telefon… l-am bătut pe umăr și i-am zis:
-Du-te frate în Franța că acolo e viață… e de muncă acolo peste tot!
   Rămăsese un pic interzis, nu prea știa cum să reacționeze… sper să plece cât mai curând la francezi!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori