joi, decembrie 8

Universul complotează

                Stelele și lunile și toți asteroizii s-au adunat și încearcă să comploteze. Împotriva mea, evident. După trei ani în care i-am înjurat și i-am spurcat și i-am dat dracului și… i-am vorbit numai de bine… universul vrea să mă contrazică:
         În primul rând, un nene despre care aveam o părere extrem de proastă și-l priveam precum un profitor ordinar mi-a dat o lecție… valoroasă. Deși a fost luat din scurt, deși avea un număr mai mult decât suficient de motive să nu o facă, nenea respectiv, mi-a citit întreaga teză în câteva ore și mi-a oferit și câteva sfaturi și corecturi… mai mult decât prețioase. Și eu care-l credeam un om de nimic. Punct Franța, aparent am vorbit prostii până acum…
       În al doilea rând, merg la magazin… speram să găsesc o oferta ceva mai tentantă. Când ajung acolo, găsesc magazinul închis. Dezamăgire totală… și nu eram singurul dezamăgit, mai era un tip, cu vreo 6-7 ani mai mare decât mine. Paltonaș pe umeri, fular la gât, geanta cu laptop și retroproiector pe umăr. Agent de vânzări 100%. A intrat în vorbă cu mine în timp ce mă îndreptam spre ușă… am schimbat 3-4 cuvinte în timp ce el a încercat să sune la numărul ce vânzătorul – terifiat să nu piardă vreun client în timp ce-și face siesta – îl lăsase în geam. Din păcate era cufundat în de-a binelea în siestă. N-a răspuns. El mi-a sesizat accentul complet ne-franțuzesc și m-a întrebat dacă cumva am origini slave. Un pic mai sus de slavi, de acolo mă trag, i-am răspuns. Din România? M-a întrebat el… Am fost un pic uimit, dar i-am confirmat originile mele. După care am conversat vreme de un sfert de ceas pe drumul înspre stația de autobuz despre România. Mi-a povestit că are rude în România, cumnata lui fiind româncă. Mi-a spus că a vizitat România și i-a plăcut… nu a omis să-mi spună că una dintre primele expresii în română pe care le-a învățat a fost atât de cunoscutul „puii mei în curtea ta!” (foarte frumos de altfel).
           Uimitor, după ce trei ani i-am acuzat că sunt atât de reci încât or să tragă întreaga planetă într-o nouă epocă de gheaţă, acum mi s-a întâmplat asta… Punct Franța, aparent am vorbit prostii până acum…

           Și în ultimul rând… aud vestea magică cum că planetele s-au aliniat cum trebuie și Silver și-a rupt, singur – aparent, o ureche. Băieții de la service au fost binevoitori ca întotdeauna și s-au oferit să jupoaie și pielea de pe mine că să-i schimbe urechea, ca întotdeauna. Și astfel am început să caut eu piesa respectivă pe la francezi. Merg la un service franțuzesc: buna ziua, am o problema, știți… oglinda… Mda… seria mașinii! Nu o știu pe de rost, are 537 de caractere, ce dracu! De acolo, indiferent ce-i spuneam eu, ea îmi răspundea că nu poate face nimic să mă ajute dacă nu-i dau seria mașinii sau certificatul de înmatriculare, că sunt versiuni diferite… că pula mea… Indiferent ce-i ziceam… i-am spus versiunea mașinii… i-am zis că știu ce tip de oglinda îmi trebuie… NU-NU-NU…
        Am plecat explicându-i că au fost fraieri că s-au predat în faţa nemților, aia nu-i puteau omorâ împușcându-i în cap, pentru că ei au beton în cap. Dar sunt sigur că n-a prins aluzia.
        Așa am ajuns și la un nene ce deține în mod legal un magazin de piese auto. Intru să-l întreb… mai mult așa, în joacă, eram sigur că nu mă poate ajuta. Eu îi explicam ceva, el înțelegea altceva. Astfel bănuiesc că a ajuns să-mi spună un preț aproximativ de trei ori mai mic pentru că nu înțelesese exact ce oglinda vreau eu. Dar excitat de gândul unei afaceri bune, am revenit și a doua zi, ca să mă asigur. Ora 11.30, magazinul închis. Pauza de masă era notată între 12 și 14. Revin la 14.30. Închis. Revin cu o jumătate de oră înainte de închidere. Închis. Revin în ziua următoare, cam pe la 11.30. Era ocupat… stătea la povesti cu un furnizor și-l certa că nu i-a oferit în dar de Crăciun decât o cutie cu bomboane în vreme ce alt furnizor i-a dăruit o sticlă cu parfum de firmă. Eu – client – de faţă. Încercam în zadar să-i explic printre picături ce vreau, să mă asigur că are ceea ce caut eu și la un preț redus, dar nimic.
Într-un final, își face loc și pentru mine… și mă roagă să revin pe la orele 13, pentru că acum e ocupat!!! Un pic ciudat… la ora aia e în pauza de masă… i-am atras atenția asupra acestui fapt, dar el m-a asigurat că o să fie acolo, negreșit. Vin pe la ora 13… magazinul închis. Plin de nervi am dat să plec, când să ies din gang am observat că pe un zid era postat un fel de graffitti extrem de prost realizat ce voia să spună: „Asta e Franța!”
          Am plecat fericit, vandalul avea dreptate. -5000 de puncte Franța. Scor final -4998. De fapt am avut dreptate…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori