marți, decembrie 20

Episodul 6. Piedica



Libertate, Egalitate, Fraternitate! (Dar numai cu cine vrem noi)

   Am trăit multe întâmplări ciudate, de la chirii „speciale” pentru studenții străini, mai mari cu câteva zeci de euro, până la chestii inimaginabile pe care n-am să rememorez acum. Ceea ce trebuie spus este că piedica nu mi-au pus-o ei în totalitate… am și eu partea mea, la care am lucrat intens.
   Când am plecat de acasă foarte multă lume mă privea cu invidie, simțeam cum mă felicitau cu dinții încleștați… iar eu… eu nu prea înțelegeam de ce, pentru mine fusese o alegere foarte dificilă, eu nu prea voiam să iau acea decizie. Curând am înțeles de ce.
   După ce m-am trezit complet singur, într-un loc complet nou, a trebuit să încep să supraviețuiesc. Eram precum un pui de pasăre care este aruncat din cuib… ori zboară și supraviețuiește, ori nu și moare. Nimeni nu-și permite să irosească mâncare pentru el… și cam așa s-a întâmplat și cu mine. Exceptând faptul că eu în loc să zbor singur am luat avionul… iar biletul l-au plătit ai mei… dar dacă privești situația prin ochelarii mei, atunci îţi garantez eu că ai să vezi cum m-au aruncat din cuib… cred… sper…
   Evident că mi-a fost greu, de cunoscut nu cunoșteam foarte multa lume, cei pe care îi consideram mai apropiați pe tărâm franțuzesc mă cam părăsiseră, pe unii îi acuz, pe alții nu… și în plus, forțat de lipsa fondurilor, mai simțeam și frigul franțuzesc. Evident că am început să-mi aduc aminte cum acasă, indiferent de situația politica mondială, sau orice alt factor, dacă deschideam ușa frigiderului, găseam ceva de mâncare. Și cam de aici se trage acel „Urăsc Franța!” cam în asta stau rădăcinile.
   Ceea ce mi s-a întâmplat mie nu e un caz unic, se întâmplă tuturor, și tind să cred că cei mai răsfățați dezvoltă o oarecare dependenţă iar când se văd complet singuri aruncă vina pe altceva. Cam asta am făcut și eu, am aruncat vina pe francezi. La început am făcut-o doar ca să nu înnebunesc printre ei, pentru că mă confruntam zi de zi cu acea ură și acele priviri ale lor… se uită și te privesc de parcă ai fi vreun cotropitor. Tocmai din acest motiv nu mă feream să le zic că ţara lor e de căcat și că nu fac altceva decât să aștept plin de nerăbdare clipa eliberării, clipa în care pot pleca la mine acasă. La început acest lucru era precum o metoda de auto-apărare… dar cu timpul am observat că era foarte adevărată. Și spun asta conștient fiind că cele prin care am trecut eu sunt adevărate nimicuri… dacă aș fi ajuns cu adevărat să trăiesc aici probabil mi-aș fi blestemat zilele și mi-aș fi dorit să nu mă fi născut.
   Zilele treceau, eu le număram pe cele ce au mai rămas… piedicile nu întârziau să apară… de la chestii banale, precum „nu-ti place cum te-am tuns? Păi toți se tund așa, ție de ce nu-ți place? Pentru că nu sunt arab de aia!!!” sau „nu au sosit comenzile, deci nu poți face experimentele”, trecând prin „nu-mi lași mie rezervarea de la microscop, caci… (orice motiv stupid)” și până la „din ce ţară sunteți? Din România? Stați să calculez exact care sunt tarifele pentru Africa”… deja n-are sens să mai vorbesc despre „România? Asta e în Europa? Chiar?”. Le-am trăit, simțit și am rămas stupefiat de ele. Dar am mers înainte, am crescut, m-am „copt” și acum sunt gata să părăsesc acest loc blestemat… mulți spun că am să-l părăsesc pentru unul mult mai rău. E foarte posibil, dar aici nu vreau să rămân, asta e clar! Poate că greșesc, dar de ce aș vrea să rămân într-o ţară unde conducerea unui aeroport ales la întâmplare, să zicem cel din Lyon decide să angajeze o firmă privată care să se ocupe de controlul de securitate la îmbarcare? Ăia sunt cei ce-mi cotrobăie mie în geantă, au doar liceul terminat, considera că lucrează prea mult, că sunt foarte mulți pasageri ce călătoresc cu avionul de sărbători, iar asta îi solicita și mai mult, își aduc aminte că au salarii mici… și intră în grevă! Frate, când ai doar liceul terminat, nu produci nimic ce poate fi vândut și câștigi 1400 de euro pe lună… ăla nu-i salariu mic… Iar să ceri program mai scurt de sărbători… aia e lene… lene în formă pură. Deci ăia intră în grevă, opresc lucrul și după 2 zile de grevă în care traficul aerian e perturbat, conducerea aeroportului reușește să strângă „de pe stradă” oameni care să-i înlocuiască pe greviști… iar ei continua greva. Frate, când intri în grevă, ceri mai mulți bani și direcțiunea te înlocuiește în doua zile… problema e la tine. Du-te în morți și fă o școală, nu te plânge că viața e dură cu tine pentru că ai terminat doar liceul, dacă n-ai vrut să înveți du-te-n pula mea și sapă şanturi pentru 700 de euro, la ce pula mea te aștepți? Să fii director?
   O adunătura de idioți… 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori