sâmbătă, decembrie 31

Du-te 2011?


   Bine, dar unde să te duci? Și sub ce pretext?
   Astăzi, aparent, se trage cortina peste 2011 și cu toții ne vom uita mult mai încrezători spre 2012. Cu mai multă speranță și toate prostiile… dar eu… eu mă întreb, de ce tragem cortina peste 2011? Pentru ce-l huiduim? Pentru ce-l scuipam atât? Probabil așa e tradiția…
   Pentru mine… 2011 a fost un an bun, pot privi în urma și pot zâmbi mulțumit. Pot zâmbi chiar foarte mulțumit. A fost anul în care prin muncă grea mi-am câștigat dreptul de a-mi tortura prietenii forțându-i să scrie un „Dr” înaintea numelui meu atunci când țin scorul la Rentz sau Whist… a fost anul în care mi-am asumat pentru prima oara riscuri… ce-i drept mici… poate anul viitor am să-mi asum riscuri mai mari… a fost anul în care m-am trezit sâmbătă în zori de zi cu capul cât bascula, parându-mi rău că am profitat de anumiți amici francezi pe care i-am lăsat să mă îmbete până „la loc comanda”… a fost anul in care am învățat care-i diferența între alarma de la ora 7 și vântul de la ora 6.30… ăla care șuieră pe la geam pentru că nu se închide bine (mulțumesc CROUS)… a fost anul în care am hipnotizat efectiv o audienţă de 60 de oameni prezentând munca depusă de mine și colegii mei (mulțumesc Bogdan, Ionuț și mai ales Ana-Maria)… a fost așa de perfect încât la final singura întrebare a fost „un fleac” – pentru că mai apoi „i-am ciuruit”… a fost anul în care chiar nu credeam că am să rețin 10 pagini de discurs franțuzesc, dar atunci când a venit momentul am turuit în cel mai perfect mod posibil… OMFG!!! A fost anul în care mi-au fost acceptate 2 articole în publicații ISI cu factor de impact 4!!!! Și nimeni n-o să bată asta prea curând… și dacă cineva va reuși, atunci am să dezvălui că lucrările mele au fost catalogate drept inovatoare și au fost acceptate de către cei trei „Guru” în domeniu, cei ce au scris cartea mi-au acceptat ideile… Top That!
   A fost anul în care mi-am dovedit singur că pot trăi cu bani extrem de putini… că-mi pot face prieteni din nimic… că mă pot descurca legat la mâini și la picioare cu lanțuri grele… a fost anul în care pesimismul meu a cam luat bătaie într-un mod groaznic – și nimic nu poate bate asta!
   Mai știi când ai intrat pe ușă pe 1 ianuarie și ai realizat abia în baie că nu te-ai descălțat?… mai știi când te-ai uitat la Warhammer 3000? Wooooow… bine că băgasem niște „pop-corn” înainte, că altfel nu înțelegeam nimic… mai ții minte când ti-a desfăcut Futre calculatorul și te-a pus să sufli praful din cooler și ai suflat invers? De s-a prăvălit Futre de râs până jos la parter când te-a văzut cum suflai? Mai știi când a căzut Futre cu bicicleta ta în nas? (tre să scriu despre asta, neapărat) Îl mai ții minte pe agentul Popa? Dumnezeu să-l aibă în pază, cel mai de treaba băiat din lume! Politia Rutieră Rulează! Mai știi faza din pasajul Victoriei? OMFG!!! 130km/h și brusc bip-bip senzorul de presiune pentru roata din faţă stânga… tine minte, frâna e aia din mijloc, da? Îl mai știi pe băiatul de la vulcanizare? Ora 6 dimineața, nici nu făcuse ochi când îi băteam eu în geam… pupai-aș mâinile lui cu care mi-a demontat roata și mi-a lipit el valva pe janta! OMFG!!! Miez de vara, Futre’s mansion, mima… remember?!? Moaa… asta n-o să treacă prea curând!!! După care mai ții minte că ușa de la baia lui Futre are 1.30? NU! Au! Capul! Pentru a câta oara oare?!?
   Și pentru sfârșit… una bucata „faza anului”: Era vara, era vremea concertelor. Vii să mă iei? Să presupunem că vin! Și m-am dus… Și ajung la faţă locului… și găsesc un mic loc liber în faţa unui autocar… ambreiez… și bag în marșarier… și dau cu spatele încet… și opresc muzica tocmai ca să aud mai bine ţiuitul senzorilor… și dau… și dau… și aud primul „piu” și mai dau un pic… și înainte să aud al doilea „piu” mă orbește faza lungă a autocarului în faţă căruia parcam… și dau un pic în faţă… și mă dau jos… și merg la el, și-l vad cu număr de BG și-ncep să-i explic prin semne: „Lisan tu mi… dis is not dirt… dis is senzori… sei aftar mi… seeenzori… its sam caind of bulshit from staruars deat tels iu da distans… distans? Iu andarstend? Senzori? Distans?? Adică nu te loveam bă boule!
-Băi miticule, noi suntem din Cluj, știu ce-s aia senzori… meri la tine acasă!

   Per total un an… Extraordinar! Sper ca 2012 să-l depășească! 2012… please be AWESOME !

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori