miercuri, noiembrie 23

aaaaamuzanţilor


                Acum ceva vreme cineva mi-a spus că a stat la birou preț de 26 de ore… legate. Eu am scos cu greu 14… cel mai bun timp, până acum… francezii încearcă să scoată ce-i mai bun din mine, mă motivează spunându-mi că asta însemnă să faci teză, să lucrezi zi și noapte… pentru ei.
                Trecând peste toate prostiile și porcăriile ce mi se întâmplă și le trăiesc zi de zi în „no man’s land” ajungem la „Aroganţa Supremă”:
Sinopsis: Din motive explicabile doar pe jumătate, de un an de zile nu mai sunt plătit. Asta nu înseamnă că nu lucrez pentru bunăstarea poporului francez… sau pentru mine, depinde care parte a paharului plin jumătate cu apă și jumătate cu aer o privești.
                Discuție aprinsă azi… tema? Cuaie, mula mea, ăsta își face bagajele și pleacă… fix acum când am pus la punct tehnica (da, sigur că voi ați pus-o la punct!) ce mula mea facem?
                A urmat o întreagă discuție, cu fel de fel de idei avansate, toate în aceeași direcție: Cum facem să-l aducem pe Dragoș înapoi? Că dacă ne luam altul, n-o să fie în stare să facă ce face Dragoș!
                S-a discutat o vreme pe marginea subiectului: „Eu n-am bani, dă-i tu! Da ce eu sunt mai proastă? Nici eu n-am!” și după lupte aprigi la mijlocul sălii de reuniune s-a ajuns la o concluzie:
Eu trebuie să mă întorc acasă, să-mi găsesc de lucru, să lucrez câteva luni acolo după care cu banii primiți drept salariu să revin la ei pentru „o lună… o lună și ceva” ca să terminăm articolul!!!

                Mustăceam când am auzit… am crezut că e o glumă… când am realizat că nu era, aproape râdeam. Le-am explicat în cel mai frumos mod posibil că ar fi mai bine să ne concentram forțele finalizarea tezei mele, vedem după ce facem. Dacă număr dățile în care mi-au dat ei mie răspunsul ăsta, ar trebui să le fie foarte ușor să bănuiască răspunsul…

                Întrebare: De ce nu există bancuri franțuzești? Exista, dar nu le înțelege nimeni! Ăștia au un simţ al umorului foarte ciudat… și mai sunt și nesimțiți…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori