sâmbătă, noiembrie 12

3 ani


                În urmă cu exact 3 ani, cam pe la ora asta, un avion oarecare ateriza fără probleme pe pista de la St.Exupery. Nu era pentru prima oara când avionul companiei Aer Albastru ateriza acolo… și pierdut printre pasageri se afla un tânăr… care la fel precum avionul, nu ateriza pentru prima oara acolo. Cu toate că era entuziasmat de faptul că a reușit să obțină permisiunea de a ateriza și decola de mai multe ori de pe acel aeroport… parca ceva nu se lega… ceva era în neregulă.
                Știu un banc prost ce se potrivește întocmai situației: Moare un ales al nostru și ajunge la Sf.Petru, care îi spune că va merge în vizită în Rai și în Iad iar la urmă are să-și aleagă unde vrea să rămână. Întâi merge in Iad... acolo muzică bună, mâncare bună, băutură fină, femei frumoase și-n plus toți prietenii lui erau acolo și se distrau pe cinste. A petrecut o zi super, a mâncat, a băut s-a distrat de minune, a doua zi merge în Rai. Acolo găsește norișori albi cu îngerași pe ei, oameni care stau cuminți pe băncuțe, liniște deplină, totul e decent si frumos... următoarea zi se prezintă la Sf.Petru, care îl întreabă: „Ei unde vrei să mergi?” el se gândește bine după care alege: „În Rai e fain... dar prea multă liniște, în Iad... acolo sunt toți prietenii mei, se distrează... e super și astfel Sfinte, aleg Iadul!”. Este trimis în Iad, iar când ajunge acolo îi vede pe toți jerpeliți, murdari, lucrând la cazanele cu smoală... merge înapoi la Sf.Petru și îl întreabă: „Păi bine dar ieri era altfel...” la care Sf.Petru îi răspunde cinic: „Ieri era campanie… azi ai ales” Și întocmai mi s-a întâmplat și mie… când fusesem doar „în vizită” toate erau bune și frumoase, în schimb după ce am semnat pe 3 ani și am pășit din nou, totul era diferit… schimbat în rău… în foarte rău! Nici măcar pentru prima zi nu s-au păstrat aparentele, fix din prima zi mi-a fost clar că tot ce știam înainte era doar o impresie, atunci fusesem recrutat, în acea zi deja alesesem nimic nu mai trebuia să fie pictat frumos și aranjat la locul lui.
                Ceea ce m-a durut cel mai tare în tot acest timp a fost că alegerea decisiva nu mi-a aparținut. Eu am fost decis de la bun început să refuz propunerea de teză. La vremea respectivă, planurile mele nu includeau și 3 ani în Franța. Nici nu aveau de ce să includă, aveam de toate… aveam un acoperiș deasupra capului, aveam planuri să-mi construiesc un acoperiș propriu, Silver era tânăr și nărăvaș (acum e doar nărăvaș) și-n plus… precum ziceau și cei de la Bosquito: „aveam o gagică grasă care mă iubea”.
                Doar că… m-am lăsat amăgit, m-am lăsat condus de ideile altora, deși pot spune cu mândrie că nu mi-am lăsat viitorul construit de minți înguste… chiar din prima clipa. La început am apucat-o pe calea mea, îmi impusesem reguli ca să n-o iau razna, pentru că tocmai terminasem facultatea și aveam o groază de timp liber și suficienta forță financiară să-mi permit… multe chestii. Începusem să-mi caut un loc de muncă… ba chiar găsisem două firme care erau foarte interesate de mine…
                Problema era că în fiecare zi îi vedeam intrând în casă cu feţele lungi… cu mima aia de „mi s-au înecat toaaaate corăbiile” iar faţa aia neagră se lumina brusc dacă le spuneam că exista o șansă dintr-un miliard ca să pot pleca sclav la francezi. Și m-am lăsat învins… i-am sunat pe domnii George și Kiki și după ce m-am scuzat preț de câteva secunde le-am explicat că trebuie să plec că să urmăresc visul altora, nu al meu. Și cam asta se întâmplă în mod normal când accepți ca standardele fericirii tale să fie alese de alte persoane… indiferent cine ar fi ele.
                Azi se împlinesc 3 ani de la ceea ce vreau să rămână în propria-mi istorie drept „cea mai mare greșeală făcută”.
                În final, trebuie să trecem un pic pe partea corecta, greșeala am făcut-o, dar nu mi-am pus mână-n cur și bagajul în cală ca să fac cale întoarsă… din acest motiv, devine din ce în ce mai sigur că în aproximativ 39 de zile voi auzi cuvintele: „On te décerne le titre du Docteur en Physique!” Mula mea, nici nu cred că am scris bine fraza… dar cui mula mea îi pasa? Ei trebuie să înțeleagă că așa cum ei s-au folosit de mine, eu m-am folosit de ei, iar la final ambele parți își vor șterge posteriorul una cu cealaltă și vor pleca pe calea lor, unii înjurând și blestemând. Tocmai din acest motiv am refuzat mereu să învăț cum trebuie spurcăciunea lor de limbă, am refuzat mereu să scriu în limba lor și totul a culminat cu piciorul pus în prag, pumnul agitat belicos în aer și cererea ce mi-a fost aprobată de partea franceză… DEȘI în contractul încheiat la început scria clar că trebuie să-mi scriu teza în franceză. Dar nu mă calcă pe mine în picioare niște lași și niște leneși, motiv pentru care teza mea e scrisa în engleza! Fuck that stupid rooster of yours… you fucking cowards!
                Are să se termine totul… în curând… JUR că niciodată n-o să-mi pară rău că plec de aici! 

4 comentarii:

Ovidiu spunea...

Totul este bine când se termină cu bine:)

armin spunea...

Nu, totul e bine când se termină cu MINE !!!

irene-brizo spunea...

and I'm proud of you!

armin spunea...

mulțumesc....

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori