marți, octombrie 25

Discursul Regelui


                Aveam o grămadă de lucruri de făcut, în special de redactat o teză… teza, că nu scriu mai multe. Dar n-am putut să ratez discursul Regelui, slavă Vântului pentru Realitatea… sau RTV, nu contează!
                Chiar dacă eram în spatele unui monitor, și priveam imagini transmise pe internet, tot am simțit nevoia să aplaud când Maiestatea Sa Regele Mihai I al României a venit la tribună. Colegii mei incompetenți se uitau precum boul… dar nu-i acuz (vezi Sarko). Astăzi a împlinit 90 de ani… doar pentru asta ar fi trebuit respectat. După un astfel de discurs, mulți dintre cei prezenți în sală ar trebui să se întoarcă la crescut găini și porci, iar alții la numărat ouă.
Primul lucru pe care l-am făcut după, a fost să aștept reacția blogosferei, eram curios să văd ce cred bloggarii cunoscuți despre acest eveniment. Intr-adevăr niște bufoni penibili, care au puterea să influențeze masele transmițându-le sub-mediocritatea lor după care se miră că cei ce-i înconjoară sunt așa de prosti.
                Istoria nu e precum matematică, istoria poate fi interpretată și din acest motiv, istoria e o armă letală, care căzută în mâini controlate de minți neștiutoare poate provoca pagube însemnate. Dacă mergem înapoi în 1944, pe 23 august… dacă ne gândim doar la ziua aia, atunci ce devine Mihai? Erou? Sau Trădător?? Unii zic că a capitulat în faţa Rusiei, alții că a scurtat războiul cu șase luni… două păreri… două tăișuri… Bine… și dacă 23 august n-ar fi existat? Ce făceam? Ne naștem și noi precum basarabenii în ’91? Maiestatea Sa a făcut ceea ce trebuia făcut!
                Apoi a ținut discursul în Parlament… deși Iuliu Maniu l-a sfătuit să nu-l ţină… dar ce putea face? El era Regele, nimeni nu i-a adus dovezi, nimeni nu a putut dovedi fraudarea alegerilor… trebuia să iasă în faţă și să spună că refuză rezultatul alegerilor? Ce diferență ar mai fi fost între el și orice alt dictator. A făcut ceea ce a trebuit să fie făcut!
                A fost invitat la nunta Reginei Elisabeta, a onorat invitația și nimeni nu credea că se va mai întoarce, nu în condițiile climatului politic insuportabil ce fusese instaurat de comuniști. Chiar el a recunoscut acest lucru. Dar tu ce ai fi făcut? Ce a făcut Mihai? Ceea ce a trebuit să fie făcut. Sfătuit de, poate cea mai marcantă figură politică din anii celui de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, Mihai s-a întors… și a fost forțat să abdice. Eu nu cred că aveau 1000 de studenți în faţa plutonului de execuție, aia a fost o gogoașă vândută… dar el a acceptat-o… a făcut o greșeala, dar dacă n-o făcea, probabil nu mai rezista mult timp… și-am pierdut/și-am fost răpuși…/și-am fost ocupați de ruși… Acum hai să ne dam cu fundul de pământ dacă a scos sau nu valori din ţară… unii zic că a scos, alții că n-a scos… bine, nici nu poți spune că imediat după și-a cumpărat o alta ţară mai mică pe care o guvernează încă în secret.
                După care… în 1992, la câteva luni distanţa după ce distinsul Ион Илиеску (Ion Iliescu – PCR) a recunoscut mișelește independenţa Basarabiei în loc să proclame Unirea, Regelui îi este permisă revenirea în ţară la aproape 44 de ani după ce primii comuniști îi retrăseseră cetățenia. Și Maiestatea Sa este întâmpinat cu simpatie de către popor, moment în care distinsul Ион Илиеску decide că nu e cazul să-și piardă tronul, tron ce ar trebui păstrat „în familia comunistă” așa că-i refuză din nou dreptul de a intra în ţară… până în 1997.
                Înainte de a fi prea târziu, să nu uitam că Maiestatea Sa Regele Mihai I al României a avut puterea să refuze la început jugul comunist și să nu uitam că este cu cel puțin patru clase peste tot ce se cheamă politic în România.
                La mulți ani Maiestate!





PS. Imaginează-ți-i pe Băse, Elena, Boc, Ponta, Antonescu, Geoană sau Năstase încercând să-l determine să aprobe legi populiste din care să profite firmele patronate de cumnații și cumnatele lor… doar imaginează-ți-i… 

1 comentarii:

irene-brizo spunea...

recunosc ca m-am uitat si eu la discurs si apoi seara la opera, m-a impresionat mult pentru ca jur ca am vazut lacrimi in ochii Regelui!
cred ca asta a fost un moment in care m-am simtit mandra ca sunt romanca

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori