sâmbătă, septembrie 10

Dragostea pentru știință

                Am tot auzit aceasta „zicala”, de cele mai multe ori în perioada în care mâncam două sandvișuri la prânz și patru nectarine seara, ce-i drept nu prea am băgat în seamă vorbele respective, pentru că nu le credeam… doar că…
                Când l-am văzut, nu ieșea cu nimic în evidenţă, se încadra exact în tipare, nimic în plus nimic în minus, un cercetător clasic venit să-și prezinte cele mai recente și extraordinare descoperiri. Discuția a pornit evident de la știința, care-i domeniul tău, ăsta e al meu… clasic. Am trecut rapid prin insignifiantele mele rezultate și am ajuns la ale lui… după o bună bucata de vreme le-a epuizat. Într-adevăr era impresionant tipul, lucrează într-un domeniu vast dar dezvoltă doar două idei… și le dezvoltă, nu glumește. Nimic impresionant aici, am trecut apoi la capitolul „hai să ne lăudam cu laboratorul unde lucrăm”, cum eu nu am nimic interesant să spun despre laborator a preluat el cuvântul, sincer să fiu, din bla-bla-urile ce le-a scos pe gură eu nu am reținut decât că e situat în Germania, iar după ce și-a încheiat pledoaria, vizibil plictisit nu am putut decât să constat:
-Nu am vizitat Germania chiar așa de mult precum aș fi vrut!
La care el a replicat, interesându-se de celelalte ţări vizitate, lucru ce mi s-a părut cel puțin ciudat pentru un cercetător complet înghițit de munca lui. I-am explicat că din considerente financiare nu am reușit să vizitez decât jumătate din Europă. Apoi mi-a căzut gura pe jos:
-Păi cât câștigi? Eu câștig cam mult, ce-i drept, spre exemplu acum, în fiecare lună îmi rămân 2800 și n-am ce să fac cu ei, ba mai mult, prin contract, la anul trebuie să-mi crească salariul, iar eu m-am dus în biroul şefului meu și i-am spus că nu am nevoie de o mărire de salariu, n-am ce să fac cu bani mai mulți!

                SFINTE CĂCAT! Deci du-te-n mula mea! Ăla e căsătorit cu munca lui, inițial n-o să mă crezi, ai să zici că noi suntem prost plătiți, ei mai bine și de ăia îi rămân lui bani în plus… fals! Ăla se trezește în fiecare zi la aceeași oră, merge la laborator folosind aceeași mașină a cărui proprietar este de mai bine de 14 ani, utilizează mereu aceeași rută, după ce ajunge la laborator muncește precum un robot până la ultima oră din program după care se urcă în mașină și vine înapoi acasă, din nou, pe aceeași ruta. Odată ajuns acasă mănâncă un iaurt – mereu același – se uita fix o patruzeci de minute la știri după care face duş și se culcă, mereu la aceeași ora!
                L-am descusut cât am putut, omul efectiv nu are viața privată! Face în fiecare zi același lucru fără să se plictisească… în mula mea, aia e dragoste pentru știință! Am rămas uimit, nu credeam că există așa ceva…

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Șoarece de laborator!
Da dă-o în măsa de treabă, ce salariu are de îi rămân atâția bani? Chiar și cu programul ala fix după ceas și tot trebuie sa plătească impozite,chirie, întreținere și... iaurtul :))

armin spunea...

Cînd eşti îndrăgostit de ceea ce faci nu-ţi mai pasă de nimic altceva, iţi dedici timpul muncii tale şi nimic peste nu mai contează... workaholic!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori