miercuri, septembrie 28

armin cu role

                Revenind la nemuritoarele povesti din liceu, nu știu cum de mi-a scăpat mie asta… dar mă rog, s-a întâmplat, asta-i o dovadă în plus că nici eu nu sunt MM Stoica, că dacă eram, nu uitam… Dar mă rog…
                Ei bine, prin liceu, colegul meu de bancă, Mr.President (povestea poreclei, altă dată), avea o chitară (glumele proaste făcute pe această temă, tot altă dată). Băi și cânta cu ea… bă da cânta… și știa ce face. Îmi amintesc că mergeam pe la el să învățam împreună (a se citi să-mi iau muzică, filme și jocuri) și de cum intram în casă mă lua cu faze de genu’: „hai să-ti cânt ceva la chitară, să vezi ce-am învățat să fac”, eu cum sunt foarte talentat într-ale muzicii, adică… foaaarte… (practic MM Stoica e cel mai bun, exceptând muzica, acolo l-am depășit eu), mă rog, tăind căcatul scurt, de fiecare data nu făceam altceva decât să-l încurajez pentru că la mai multe nu mă pricepeam și nici nu mă ajuta talentul.
                Mr.President a exersat, apoi a dat încercat marea cu degetul și în final…

                Acum nu fi scârțar, da și tu măcar un like, nu de alta dar pe când eram noi colegi de bancă și ne organizam ca să copiem mai eficient unul de la celalalt ne-am și înțeles asupra unui aspect: el îmi va cumpăra mie role după ce va deveni celebru… atât îmi doream eu la vremea aia… role… Și acum, ce naiba, n-ai vrea tu să primesc și eu role?!? Promit să mă filmez mergând pe ele, după care mai promit să pun clipul pe net… Promit!

Plus... bonus:  www.davillaandbarac.ro   Enjoy!

2 comentarii:

Sophiestricata spunea...

Apropo de MM Stoica... Lucram în tinereţile mele la un salon de frumuseţe (de unde clientele ieşeau tot urâte) şi la un moment dat se anunţă vizita extraordinară a lui MM la salon (să se defrişeze). După cum ai ghicit, nu ştiu nimic despre lumea fotbalului şi nici nu vreau să ştiu, aşa că nu am ştiut cine-i ăla de vine la recepţie şi l-am întrebat pe ce nume are programarea. MM s-a blocat oleacă, şeful meu a sărit de la 3 metri distanţă ca şi cum ar fi apărat spectaculos un gol şi i-a şutat o pupătură în cur lui MM care a salvat situaţia, iar cosmeticiana a reuşit să-l calmeze cu un epilat pe piept, că altfel cred că eram concediată (mai devreme). Ce vreau să spun cu povestea asta este că eu îl cunosc pe MM Stoica, băăăă!!! (Scuze pt comentariul lung).

armin spunea...

uaaaaau... cunoști un "nimeni" adevărat! and how does that make you feel?

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori