miercuri, august 3

Un pix... mai multe...

                Mie-mi place să-mi amintesc… îmi dă sentimentul ăla de: „ești bătrân, dar măcar n-ai trăit degeaba”!
                Nu mai știu prea bine dacă am mai povestit-o pe asta, dar ca să fiu sigur… o mai spun încă o dată! Cele mai multe amintiri le am din liceu, atunci în patru ani am avut cinci diriginți, iar profesorii îi schimbam în fiecare an, uneori chiar și de la un semestru la altul. Doi profesori ne-au ținut din primul până în ultimul an, una din profesoare a fost tanti (muie) Rodica Cană! Sunt multe de zis aici, și toate se trăgeau de la faptul că nu se putea impune, nu ne putea stăpâni… bine, și noi eram precum dracii…
                (muie) Cană trecuse la o nouă tactică: dacă nu făceam liniște, ne trecea câte un 2 în catalog! Și în felul asta reușea să ne mai potolească… temporar. Noi nu puteam sta cu mâinile-n sân la aceasta nedreptate, cum să-mi dea 2 pentru că nu tac din gură?!? Ce fel de profesor e ăla care altfel nu poate stăpâni clasa? Motiv pentru care am luat masuri…
                Începea ora… (muie) Cană venea negreșit la oră, își întindea pe catedră agenda, ochelarii, șervetele și bineînțeles nelipsitele pixuri, instrumente diavolești cu care ne strica nouă mediile… medii, care oricum rar îl depășeau pe Sfântul Apostol 5 (cinci). Exercițiile începeau să fie aşternute pe tablă… când, din fundul clasei se auzea o voce… de obicei era a lui Dodo, dar nici Gavroche nu e străin de această „tactică nobilească” de a scăpa de 2-ul din catalog:
-Doamnă, eu nu înțeleg…
-Unde nu înțelegi? replica (muie) Cană
-Acolo… și arăta ostentativ cu degetul, după care se ridica din banca și ținând degetul în continuare orientat spre tablă o pornea spre catedră. Ajungea pe postamentul din faţa clasei și punea degetul pe tablă, când (muie) Cană se întorcea spre tabla, Dodo sau după caz Gavroche, apucau pixurile de pe catedră și le azvârleau pe geam… Misiune îndeplinită! Figura se repeta până când toate pixurile dispăreau de pe catedră!
                Ora continua, gălăgia la fel până când era sparta de (muie) Cană:
-Ţie domnule am să-ti trec un 2 în catalog pentru că nu ești atent la oră! Unde îmi sunt pixurile? Dați-mi vă rog un pix! așa suna judecata lui (muie) Cană!
-N-avem!!!! Răspundeam toți în cor…
                O clasă întreagă… să răspundă în cor că nu au un pix să-ti împrumute… când ei veneau la școala… Îţi poți dori mai mult de la ai tăi colegi?!

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

"exerciții", profa de mate?
a noastră domnișoară bătrână profă de mate cunoscută sub numele de "Pifu", datorită faptului că nu prea stăteam pe la ore, ne da nota 1 (unu) în ora ce urma, pentru chiul, motiv pentru care la vestita lucrare de sfârșit de trimestru ,pentru mărirea notei, participa 2/3 din clasă, asta pentru a evita corijența.
Și bineînțeles de cele mai multe ori eram și eu în rândul lor :)

armin spunea...

cunosc și eu celebra lucrare de la sfârșitul semestrului... ne știm... suntem prieteni buni!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori