duminică, august 28

La ce-ţi folosește ?

                Acum vreo doi ani am făcut eu o investiție inteligentă… mi-am luat bicicletă! Am plătit pe ea în aproximativ 200 de euro, incluzând aici niște anti-furturi, o membrană cu silicon pentru şa, un set de aripi pentru roţi, suportul plus un bidon pentru apă, o cheie că să-i mai strâng șuruburile din când în când și ceva echipamente pentru mine, adică un set de mănuși, o cască și în final o șapcă pentru că nu prea îmi plăcea casca. Nu am făcut niciodată calculul exact, dar suma pe care am plătit-o se ridică undeva la 200 de euro, poate un pic peste, dar nu cu mult. De atunci, bicicleta respectivă și-a scos banii înzecit chiar, am făcut economie la transport, m-am plimbat, am reușit chiar să slăbesc!
                O investiție făcută cu cap care și-a arătat roadele, nu? Ei bine, mă tot uitam la bicicletele celorlalți, ce-i întâlneam prin parcuri… doar două biciclete precum a mea am văzut, atât doar! În rest doar biciclete cu suspensii și pe faţă și pe spate, frâne cu disc, cadru din țevi groase și ultra groase, jante duble și tot felul de echipamente de ultimă generație. Mă gândeam că o fi vreo modă nouă… sigur, mi-aș fi dorit și eu o suspensie pentru roata din spate, ca să nu mă cobor din şa cu dureri de cur, poate și pentru roata din faţă, ca să nu mai frânez la orice bordura și denivelare, frânele cu disc cred că sunt un moft, părerea mea. Ei și când am scormonit eu pe net că să vad cam câți bani în plus ar trebui să pun ca să-mi iau o astfel de bicicletă… am înlemnit… mi-a picat faţa… O bicicletă precum cele ce le vad eu mereu prin parcuri costă minimum 1500 RON și preţurile urcă până la 3000 RON!!!
                Alea sunt biciclete profesioniste, cu una din aia te urci pe munte, mergi cu ea la concursuri… e ca și cum ai merge la piață într-o mașină F1, la ce-ti folosește? E și incomodă, n-ai nici unde să-ti pui plasele cu zarzavaturi. Sigur, unele exemplare aveau urme de noroi pe ele, se mai vedea o zgârietură din loc în loc, semn că proprietarul chiar a urcat pe munte cu ea… doar la unele, restul erau călărite de corporatiști burtoși! CPLM?!? Ăia la ce le folosesc? Probabil la același lucru la care folosesc și telefonul de ultimă generație, mașina „full-option” și iPod-ul Touch… să se laude, să se etaleze în lume.
                Oameni buni… treziți-vă! Nu mai cheltuiți banii aiurea. Bine, ceea ce zic eu aici sunt prostii evidente, n-o să influențez eu pe nimeni, dorința românului de a-și expune bogăția e prea mare ca să fie îndoită de vorbele mele…

vineri, august 19

O, Dumnezeul meu


                Vă rog, deschideți televizorul ca să cadă căcatul din el! Programele televiziunilor private au devenit o mostră a incompetenţei prezentatorilor, reporterilor dar mai ales a producătorilor. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, felicitări, faceți trafic cu căcat! Jenant!
                Dimineață autoritățile au evacuat un bloc în care locuiau, aparent ilegal, câteva familii. Televiziunile au filmat cum Poliția Română a evacuat blocul, întâmplător am văzut știrea la TVR1, prezentată decent, polițiștii spărgeau uși, scoteau în stradă locuitorii de unde erau preluați de cei de la Serviciul de Asistenţă Socială. Ce-i drept, în finalul reportajului a fost inclusă și declarația proprietarului care încerca oarecum să se disculpe de faptul că tocmai a aruncat în stradă o mulțime de oameni spunând că respectiva locație nu era nimic altceva decât un focar de infecție unde locuitorii riscau să se îmbolnăvească în orice clipă.

                Ce a făcut ProTV-ul? L-a trimis pe deja celebrul Cătălin Radu Tănase să raporteze de la faţa locului… Jenant dragul meu Cătălin… Jenant…

                Toți polițiștii, toți asistenții sociali, toate persoanele ce au participat la acea acțiune au intrat fără prezervative în clădire, s-a găsit el să facă vâlvă și mai mare, să accentueze dramatismul situației, într-un cuvânt, să vândă căcat!
Jenant...

miercuri, august 17

O vorbă înțeleaptă – cu demonstrație

                Un domn profesor, care mi-a predat un an de zile Matematici Avansate, a spus în faţa amfiteatrului plin cu studenți:

„Eu nu vă pun să învățați asta că voi să puteți calcula un gradient în stația de tramvai, ci ca să învățați să lucrați cu noțiuni abstracte și astfel vă veți diferenția de restul lumii”

                Bineînțeles că m-am uitat ciudat la el și voiam să ridic întrebarea oarecum fireasca: „atunci de ce nu primim toți 5 din oficiu să ne știm trecuți nu cu restanţă?” dar în momentul ăla doar parțialul trecuse… și pentru parțial nu învață nimeni, după ce am dat examenele din iarna, vara și toamna (mărire de notă, nu restanţă, da?) am început să vad și eu în direcția lui și i-am dat dreptate.

Demonstrația:
                Se ia un primar general, care zice: „ia asfaltați voi șoseaua asta pentru că ea va face legătura între cartierele Militari și Crângași”. După muncitorii pun mână pe lopeți și târnăcoape și trec la treabă. Lucrarea a fost executată foarte bine, nu am nimic de reproșat nimănui, covor asfaltic bun, doua benzi pe sens, linie dreapta ce te roagă să apeși pedala și două locuri perfecte pentru amplasarea aparatului radar, dar asta face parte din deliciile vieții. Până când vine un absolvent de Școală Generală, de profesie șofer, angajat de eMAG… Deci să-mi bag mula, da? Pe șoseaua Virtuții, unde este amplasat punctul de prezentare al eMAG, sunt fix două benzi pe sens, după intersecția de la Ciurel se mai desprinde fix o singură stradă până în intersecția de la Crângași – șoseaua Ciurel, unde am cunoscut eu prima oară magiile taximetriștilor – atât! Una singură, nu mai multe! Doar că… șofer fiind, este absolut clar pentru toată lumea că ești și retardat, motiv pentru care au venit ei șoferii eMAG de acasă cu ceva vopsea albă, un bomfaier, ceva ciment și uite așa și-au făcut ei strada lor și cu asta basta! Au tăiat stâlpii instalați de Primărie, au desenat o săgeată pe jos inaugurându-și astfel propria lor intrare în parcare.
                Dacă acea lucrare era avizată de Primărie atunci s-ar fi instalat niște semne de circulație în respectiva parcare, cum ar fi un „cedează trecerea”, plus că în scuarul dintre centrul comercial și ștrand a fost amenajata o parcare. Dar nu, aia nu e bună, au venit ei șoferii și au strigat tare: „Noi vrem pământ! Pentru parcare!” Frate, nu-ti încape duba? Mergi în mula mea în parcarea aia cu doua semne pe care să stea scris clar „Rezervat șoferilor incompetenți ai eMAG care nu pot să întoarcă o duba în spațiu strâns” și eu, șofer amator cu mașină mică în posesie, voi remarca semnele și voi parca în altă parte pentru ca domnul șofer semi-analfabet și complet incapabil să poată parca duba fără nici un fel de stres.

                Deci, de ce e bine să te ții de şcoală? Nu ca să-ti asiguri un salariu mai bun ci ca să-ti lărgești câmpul vizual, să-ti lărgești un pic ochelarii de cal… mă rog, pe scurt că să nu fii un incompetent.

marți, august 9

Penibilium

Cel mai penibil lucru din lume:
Să vii în concediu la mare, la complexul deținut de MAI, iar la plecare să lipești cu mândrie detectorul de radar în parbriz...

sâmbătă, august 6

Formula norocului


                Jurnalismul de căcat a ajuns să fie o practică folosită de toate televiziunile și posturile de radio private fără absolut nici o excepție. Orice știre prezentată conține câțiva termeni „cheie”: dezastru, catastrofă, incredibil, etc. iar când te numești ziar de scandal, poți să-ti permiți să prelucrezi poze sau să inventezi povesti cât mai senzaționale.
                Ceea ce mă îngrijorează este că lumea gustă din aceste bucate „alese” și gustă cu poftă, nu oricum, dar… vorba lui Gomez mă liniștește un pic: „copilași, cineva trebuie să sape șanțuri și să dea cu mătura pe jos”
                Un jurnalist și un redactor de tot căcatul au descoperit „formula norocului”! Au stat ei pe gânduri mult timp și au făcut cea mai mare descoperire de la roată încoace: „cum să câștigi la loto”. Aparent, raționamentul perfect, a fost gândit de niște genii ale matematicii, genii care întâmplător sunt americani – nici nu simt nevoia de a polemiza – și au descoperit multe alte chestii interesante. Secretul, spun ei, este să cumperi un singur bilet pe care să joci cât mai multe numere, spre exemplu, dacă ar fi să joci la 6/49 ar trebui să-ţi alegi vreo 30-35 de numere pe un bilet, iar astfel șansa ta de succes va fi de 72%... asta în condițiile în care biletul jucat de va costa să zicem 3 lei iar fondul total de câștiguri este de 5 lei… ceea ce… hai să recunoaștem, nu poate fi decât impresionant.
                Impresionant… sunteți impresionant de prosti… va felicit și va aștept pe parcela mea… să dați cu mătura și să-mi săpați câteva șanțuri.

miercuri, august 3

Un pix... mai multe...

                Mie-mi place să-mi amintesc… îmi dă sentimentul ăla de: „ești bătrân, dar măcar n-ai trăit degeaba”!
                Nu mai știu prea bine dacă am mai povestit-o pe asta, dar ca să fiu sigur… o mai spun încă o dată! Cele mai multe amintiri le am din liceu, atunci în patru ani am avut cinci diriginți, iar profesorii îi schimbam în fiecare an, uneori chiar și de la un semestru la altul. Doi profesori ne-au ținut din primul până în ultimul an, una din profesoare a fost tanti (muie) Rodica Cană! Sunt multe de zis aici, și toate se trăgeau de la faptul că nu se putea impune, nu ne putea stăpâni… bine, și noi eram precum dracii…
                (muie) Cană trecuse la o nouă tactică: dacă nu făceam liniște, ne trecea câte un 2 în catalog! Și în felul asta reușea să ne mai potolească… temporar. Noi nu puteam sta cu mâinile-n sân la aceasta nedreptate, cum să-mi dea 2 pentru că nu tac din gură?!? Ce fel de profesor e ăla care altfel nu poate stăpâni clasa? Motiv pentru care am luat masuri…
                Începea ora… (muie) Cană venea negreșit la oră, își întindea pe catedră agenda, ochelarii, șervetele și bineînțeles nelipsitele pixuri, instrumente diavolești cu care ne strica nouă mediile… medii, care oricum rar îl depășeau pe Sfântul Apostol 5 (cinci). Exercițiile începeau să fie aşternute pe tablă… când, din fundul clasei se auzea o voce… de obicei era a lui Dodo, dar nici Gavroche nu e străin de această „tactică nobilească” de a scăpa de 2-ul din catalog:
-Doamnă, eu nu înțeleg…
-Unde nu înțelegi? replica (muie) Cană
-Acolo… și arăta ostentativ cu degetul, după care se ridica din banca și ținând degetul în continuare orientat spre tablă o pornea spre catedră. Ajungea pe postamentul din faţa clasei și punea degetul pe tablă, când (muie) Cană se întorcea spre tabla, Dodo sau după caz Gavroche, apucau pixurile de pe catedră și le azvârleau pe geam… Misiune îndeplinită! Figura se repeta până când toate pixurile dispăreau de pe catedră!
                Ora continua, gălăgia la fel până când era sparta de (muie) Cană:
-Ţie domnule am să-ti trec un 2 în catalog pentru că nu ești atent la oră! Unde îmi sunt pixurile? Dați-mi vă rog un pix! așa suna judecata lui (muie) Cană!
-N-avem!!!! Răspundeam toți în cor…
                O clasă întreagă… să răspundă în cor că nu au un pix să-ti împrumute… când ei veneau la școala… Îţi poți dori mai mult de la ai tăi colegi?!