joi, iunie 30

Patru ani...

                În perioada asta am jucat un rol important, am fost șofer pentru sora mea care susține BAC-ul. O duceam dimineața la liceu și o recuperam la prânz. Stand printre elevii din ultimul an de liceu m-a cam cuprins melancolia… i-am văzut cum se comportau, mi s-a părut extrem de stupid… după care mi-am amintit cum făceam și eu fix la fel.
                De la super-șutul ce l-am dat într-un stâlp înfipt în bordură pentru a împiedica mașinile să parcheze în faţa liceului, super-șut ce l-am dat în fix prima zi în care am luat contact cu liceul meu, trecând prin primul examen ce l-am dat stând în băncile lui, când am auzit de departe locomotivele șuierând și mi-am spus: „aici trebuie să intru” din motive… pe care poate am să le explic cândva… poate… trecând apoi prin prima corigenţă (pe un singur semestru, nu poți ajunge sclav la străini dacă rămâi pe vară)… nici nu mai are sens să-mi amintesc de prostiile ce le făceam: Futre, e o măicuță la tine în bucătărie dă-o afară că-ti mănâncă mâncarea! Domnul H, ia poziția unui elev silitor, de ce stai cu degetele în urechi? [POOOC]!! Cine a stins lumina? Voi ați stins lumina, de ce ați stins lumina? Haideți doamnă, că dacă va iubește… se întoarce! Aaaaadiiiiioooo, visul frumos s-a terminat! Unde sunt colegii voștri, i-am scos la tablă să-i ascult! Doamnă, nu ați scos pe nimeni la tablă! Gluma de sub catedră… V-am prins, jucați ping-pong! Frate vezi că ti-au căzut cărțile… Toată lumea e gata? Bun… 5… 4… 3… poooooc! Bravo frate, cine dracu începe numărătoarea inversă de la 5?!? Domnule M, ţi-ai schimbat freza? Nu doamnă, și-a făcut freza precum Bogdan, am observat că el nu iese niciodată la tablă! Bogdan! La tablă!!! Bine, dar care-i formula unturii de cocos? Trebuie să știu, dacă-mi dă la BAC?!? Deschide dom portar poarta că vreau să chiulesc! Deschide sau o sparg cu… cu… cu ce găsesc!
                Și când mă gândesc că toate s-au sfârșit cu un oarecum glorios dar totodată stânjenitor: Cine-i aia? O fi urâta aia de la F?!?

                Nici nu știu de unde să încep… mare parte din povești le-am spus deja pe aici… prin lunile ce au trecut… poate unele din ele ar trebui repovestite… dar pe care să o aleg?!? Sunt toate extrem de amuzante, cum să aleg eu doar una? Nici n-aș știi cu care să încep… nici nu știu care mi-a scăpat…

                Nici nu mai țin minte exact, dar sunt aproximativ sigur că toate s-au terminat cu o bere în „Faianță”… bodega liceului… a fost cea mai bună bere…. EVER !!!


                Aaaaah, cred că știu una ce mi-a scăpat… povestea lucrărilor de la matematică… legen… așteaptă… dare… legendare!!!

marți, iunie 28

Snap out of it

                 Am cam început să o las mai moale cu lucrurile nebunești. A trecut ceva timp de când am făcut chestii lipsite de raționament, chestii ce-ti pun integritatea corporală sau chiar viața în pericol… chestii periculoase. Bine, exist viața un anumit risc în asta, dar dacă nu le faci… ce ai să povestești nepoților? Măi nepoate… când eram eu ca tine… stăteam în casă și nu făceam nimic. Sună foarte nasol.
                Problema este că am cam îmbătrânit… mă rog, nu foarte mult, dar suficient încât să nu mai arunc apă cu găleata de la etaj pe trecători – sticky note 2 me: trebuie să scriu pe blog cum aruncam cu apa peste trecători! – însă după toate ce mi s-au întâmplat pe la francezi este o chestie ce ar trebui să o fac înainte să plec de acolo. Ideea nu-mi aparține (însă o pot accepta că fiind a mea în speranța că mâine mă voi umple de fani) ci a fost preluată de la ruși. Evident, dacă nu la ruși, atunci unde?!?
                Manifestarea de bucurie nebunie presupune terminarea facultății, cumpărarea multor sticle de bere, o cască de protecție și un lighean metalic. Ligheanul este legat de o mașină și fiecare celebrant nebun este tractat călare pe lighean în timp ce colegii lui îl stropesc cu bere:

Bine, ideea este să te urci pe lighean fără să te gândești la consecințe, ca să te poți mândri cu așa ceva:

Plus, poza „înainte”, când toate oasele tale erau la locul lor:

                Și ar măi fi o chestie ce vreau să o fac… neapărat… trebuie să vad exact care e reacția francezului de rând: la ei sunt extrem de multe treceri de pietoni desenate pe asfalt la fiecare colţ de strada, dar toată lumea le ignoră, șoferul de rând oprește pe trecere ca să se asigure, nicidecum înainte de ea, iar eu, care vreau să traversez strada, trebuie să-l ocolesc. Ceea ce vreau eu să fac, este ca atunci când mi se întâmplă asta să trec efectiv peste mașina lui… să mă caţăr pe ea, un picior pe clanța de la portieră sau pe portieră, apoi pe plafon și în final sar jos pe partea cealaltă. E trecere de pietoni, nu? M-ai văzut că vin? De ce ai oprit pe trecere?!? O meriți!!! Bine, întâi trebuie să-mi dezvolt iar abilităţile fizice…

vineri, iunie 24

Părăsit… de cel mai bun prieten

                De ceva timp încoace sunt un pic mai naționalist decât Funar sau Vadim… bine, Vadim încă mă depășește la nebunie, dar sper să-l ajung şi să-l iau faţa… Din acest motiv, toate gadgeturile mele au meniul în limba română! Absolut toate! Bine, nu prea am putut să modific windows-ul, de fapt am găsit un pachet pentru limbă, dar dădea prea multe erori, funcționa prea greu şi am decis că pot să dau în continuare „copy” şi „paste” în loc de „decupare” şi „lipire”. Dar restul programelor, în măsura posibilităților, le-am instalat în limba română.
                Până acum doua minute… când cel mai bun prieten al meu mi-a dat un șut în cur. Bine, îmi tot dădea el de ceva vreme, căci era varianta 4, dar azi dimineață m-a anunțat că e gata să-şi instaleze versiunea 5. Eu am acceptat bucuros, pentru că firefox 4… era el inteligent, băi dar se mișca aşa de greu… şi se bloca, murea… cădea pe jos… era fix precum un prieten beat. Dar măcar puteam vorbi cu el în română şi de aia îl acceptam. Instalez eu bucuros noua versiune, încep să navighez pe internet cu mare viteza… bucurie mare pe mine... şi deodată primesc un mail. Cu multă dexteritate apăs eu butonul dedicat pentru e-mail din firefoxul meu… şi când să intru… surpriză… platforma nouă nu accepta să-mi prezinte mailul în limba română!!! NUUUUUU!!!
                Aștept cu nerăbdare niște actualizări, vreau să-mi folosesc mailul în limba română, nu în engleză, nu în spaniolă, nu în… altă limbă şi nici măcar în italiană, clar?!?

miercuri, iunie 22

Sunt bătrân

                Mi-a trecut prin cap gândul asta de mai multe ori, dar acum este foarte clar. Eu… sunt… bătrân… Odată ajuns acasă am început să recuperez la capitolul episoade din serialele aproximativ preferate. Şi ajunsesem să urmăresc ultimele episoade din South Park, sigur, cei mai tineri ştiu despre ce e vorba, dar cei mai bătrâni, aşa ca mine, habar n-au: este vorba de un serial de desene animate interzis minorilor. Pentru că realizatorii abordează fel de fel de teme… să le zicem controversate… şi fac asta într-un mod… special. Au strâns ceva amenzi, ceva amenințări cu moartea… nu ştiu dacă au strâns şi premii, dar fani au sigur.
                În episodul ce m-a făcut pe mine să cred că am îmbătrânit era vorba despre genurile noi de muzică, copiii au început să asculte un gen de muzica… de căcat… la propriu iar părinții lor au încercat să-i aducă pe calea cea dreapta. Cum? Au încercat să-i facă să vadă diferența dintre muzica de căcat ce o ascultă ei şi muzica adevărata punându-le un cd cu cei de la The Police.
                Nu a au inclus în episod decât partea introductiva a melodiei, dar acel început m-a determinat pe mine să pun pauză şi să caut melodia… inițial mă gândeam că n-am nicio șansă să o găsesc în lista mea din winamp şi voi fi nevoit să o caut pe youtube…
                Eu… sunt… bătrân… rău…

Trafictube

                Bine, băieții ce l-au creat sunt destul de cunoscuți, implicați prin multe alte proiecte la fel de cunoscute precum şi acesta, nu mai e nevoie să-i prezint eu spunând cât de încântat sunt de inițiativa şi munca depusă. Dar eu chiar sunt încântat de ceea ce fac ei cu acest site. Aş vrea să devin şi eu colaborator, dar din păcate petrec prea puțin timp călărindu-l pe Silver şi astfel investiția necesară achiziționării camerei video şi accesoriilor ce-i sunt necesare îmi cam depășește posibilitățile… pe moment. Când m-oi face mare şi-oi avea bani, am să-mi cumpăr. Şi am să-mi cumpăr şi timp liber ca să umblu pe străzi de nebun. Şi tot atunci am să învăț şi să editez clipurile video. Mai devreme nu.
                În mare, s-a creat un site asemănător youtube-ului, şi-i folosesc şi platforma pentru clipuri, dar pe care se încarcă doar clipuri specifice, clipuri filmate de utilizatori în trafic. Adică fiecare se urcă la volan, conduce jumătate de şi, iar seara vine acasă şi caută incidentele filmate în trafic, le editează şi le pune pe site. Astfel lumea poate învăța, poate lua aminte: nu face asta că poate pățești şi tu la fel. Nu ştiu exact ce impact are, cate mii de utilizatori îi calcă pragul zilnic, dar sunt foarte sigur că au ce învăța de acolo.
                Bravo băieți, bravo Răzvane!

luni, iunie 20

Another job well done

                Sau altfel spus: bine lucrat - bine gândit! Bravo! Merit o bomboană… De fapt mi-ar prinde bine o bomboană acum… chiar foarte bine, că au început să curgă hainele de pe mine… aşa de bine mi-ar prinde o bomboană acum. Mă rog, povestea e lungă şi e destul de clasică, nu mai are rost să mai arunc eu cu căcat în ei… da-i în morții lor. M-au pus să mai fac o rundă de cloacă pe parcela lor, mă rog… ducă-se naibii, senzaționalul şi extra-mega şoc-ul sezonului (Dane, ești pe recepție? Poate mă chemi în emisiune) a avut loc când a trebuit să-mi procur bilet de întoarcere acasă, pentru că… prevăzător fiind mă gândeam că or să fie aşa de ghiduși încât or să mă pună să mă întorc şi aveam deja un dus spre Franța. Intru pe site-uri, caut bilete… locuri gârlă… preturi tot gârlă. Intru pe edreams… sunt extrem de sigur că am bifat acolo căsuța pentru un singur drum, nicidecum dus-întors. Caut între zboruri pe cel mai ieftin din lume… o sută şi ceva de euro… ceva-ul ala era relativ semnificativ, deci mai bine să zicem doo sute.
                Nu prea am simțit cuțitul în inimă, deși suma era foarte mare… poate şi pentru că am folosit alt card, nu al meu. Am fost prevăzător şi am păstrat datele de pe el… deci dacă vrea cineva să-şi cumpere ceva pe net şi nu are bani… să-şi trimită părinții la muncă şi apoi să le ceară cardul, da? Fericit nevoie mare am luat mailul de confirmare şi l-am aruncat în fișierul denumit sugestiv „plați” din mailul meu. Apoi mi-am văzut de treaba. Zilele trecute, simțind eu cum vine fericirea spre mine, adică că urmează să plec acasă – cam la asta se rezuma fericirea pentru mine – intru pe site-ul Lufthansa să-mi verific eu rezervarea… să văd ce face biletul meu… ăla scump şi frumos pe care nu l-am plătit eu. Bag codul rezervării… îmi intră pe pagină… când mă uit atent, bilet dus-întors. Întoarcerea fiind prevăzuta la două săptămâni după, prin Viena, cu Austrian – ăia care înainte să mă urc în avionul lor m-au mai taxat cu 230 de euro pentru a-mi îndeplini visul de a mă duce să fiu sclav la francezi. Dar măcar a meritat, mi-au dat un covrig cald să mănânc în avion… e cel mai scump covrig pe care l-am mâncat în toată viața mea. Dar mă rog… Inițial am zis că o fi vreo eroare… intru la Austrian, bag codul rezervării şi găsesc iar biletul cu întoarcere. Nu-mi cred ochilor… stupoare… intru înapoi pe edreams, răscolesc în arhive şi-mi găsesc biletul. Mă uit pe el… ONE WAY !!! Lyon – București !!! Băgami-aş pula în morții voștri!!! Ai voștri şi ai lu Blue Air! Şi Tarom!
                Mă întorc pe mail, mă mai uit o dată la bilet… un singur zbor trecut pe el. Îmi aduc aminte că mi-am mai luat un dus-întors de pe edreams, răscolesc iar în mail, găsesc biletul trimis de ei pe mail… erau ambele zboruri trecute pe el. Începeam să cred că e o greșeală… caut iar pe Lufthansa şi Austrian… dus-întors… caut pe edreams… doar dus. Unde-i șmecheria? M-au pus pe mine să plătesc biletul şi de întoarcere după care ei or să vândă mai departe același bilet dar pe segmente? Şi dacă eu mă prezint la aeroport când ar trebui să fie plecarea şi mă duc la birou cu actul de identitate şi rezervarea de pe site-ul Austrian? Am auzit că de regulă companiile aeriene de linie oferă importante compensații în cazurile de dedublare a biletelor. Aş putea să încerc… dacă îmi dă de la birou tichetul de îmbarcare îl iau frumos, îl bag în buzunar, de unde scot cheile lui Silver şi mă duc înapoi la treaba mea, nicidecum nu intru mai departe spre terminale. Ce o să se întâmple? Or să mă strige de 3 ori la îmbarcare, o să întârzie avionul 5-10 minute dar în final pleacă… dacă nu, îl găsesc tot acolo prin septembrie când plec iar.
                Dar oare… oare am văzut eu strâmb şi nu am debifat opțiunea de dus-întors? Sau mi-au dat ăia ţeapă… şi dacă mi-au dat, de ce să nu le dau eu înapoi? Bănuiesc că dacă or fi bilete dedublate compania aeriana îmi plătește mie despăgubiri, după care îmi ia biletul şi începe să răscolească să vadă de unde vine problema, îi găsește pe edreams şi-i penalizează. Nu?

                Şi tu ai să zici, bine-bine armine, dar de unde şi până unde „Another job well done”?? Pai simplu: cum mă strofocam eu să găsesc cel mai ieftin bilet mi-am luat un bilet la un zbor care pleacă înainte să se trezească găinile. Şi bine… nu ştiu dacă se aștepta cineva la asta, dar naveta spre aeroport nu circulă toată noaptea, deși avioane decolează şi aterizează şi în timpul nopții… dar bine, mecanicii ăia trebuie să şi doarmă, nu? pentru că ei îmi fac mie un serviciu ducându-mă la aeroport, nici nu-mi cer bani… aaa… stai… îmi cer bani… hmmm… băgami-aş pula-n morții voștri!
                Şi uite aşa, armin pleacă cu o noapte înainte la aeroport… şi stă şi o arde prin aeroport… să-l ia la întrebări șerifii de acolo… să-l întrebe de ce o freacă în aeroport. Oare or să-mi bage degetu-n cur când o să le spun că am venit cu o noapte înainte pentru că nu-mi mai permit să iau un taxi?

joi, iunie 16

Lagărul Stelei

                Dacă mai exista persoana care încă mai consideră că necuratul urmărește şi altceva înafară de bani şi faimă de pe urma unuia dintre cele mai titrate cluburi de fotbal din România, atunci respectiva persoana este rugată să mă contacteze urgent, pentru că la vară plec la mare şi mi-ar fi folositoare o umbrelă… să-mi ţină umbră.
                Supărat pe faptul că trebuie să plătească chirie pentru arena din bulevardul Ghencea, necuratul vrea să se dezică de rădăcini, vrea să-şi scuipe mama şi tatăl direct în ochi. În gaura neagra ce rezidă în interiorul craniului sau s-a născut o idee: mută echipa pe alt stadion şi astfel scăpa de chiria enormă ce-i este percepută pentru stadion, chirie, care… hai să fim serioși, nu este decât direct proporțională cu cantitatea de căcat ce o scoate pe gură în fiecare zi, adică aproximativ de trei ori mai mare decât chiria însumată a celorlalte 17 echipe din Liga 1, conform unor surse a căror încredere este des pusă sub semnul întrebării, adică gsp.ro. Mă rog, una peste alta, mie mi se pare normal, vorbești prostii, arunci cu noroi în echipă, jucători şi foste glorii? Meriți să plătești nu triplu, ci înzecit sau chiar însutit.
                Eu speram ca necuratul să facă acest pas şi imediat după MApN-ul să-l lase fără siglă, culori şi palmares şi în baza acestor artefacte fostele glorii să reînființeze clubul şi astfel să începem perioada „curată”… adică fără necurat. Un prim pas în acest sens s-a şi făcut, ministerul l-a acționat în justiție cerând restituirea Stelei, atunci m-am bucurat… sperând că visul meu şi al sutelor de mii de suporteri steliști se va adeveri, dar… ultima declarație venită din partea generalilor nu face decât să mă îngrijoreze… mă face să cred că totul e un foc de paie, mă face să cred că de fapt şi ei sunt conștienți că nu pot câștiga procesul împotriva necuratului şi se mulțumesc să-l strângă cu ușa forțându-l astfel să plătească o chirie… să-i zicem… decentă!
                Îmi este greu să cred că doar percepându-i o chirie mare au să-l forțeze să renunțe la Steaua… dar… speranța moare ultima! De asemenea eu încă sper ca acel proces intentat împotriva necuratului să aibă sorti de izbândă şi sigla, culorile şi palmaresul să fie redobândite în justiție! De asemenea încă sper la următoarele:
-          să-l calce turma de oi din curte, să moara strivit sub copitele ovinelor ce le iubește aşa mult!
-          să-i cadă cerul în cap
-          să-l calce Maybach-ul scăpat de sub control după ce l-a parcat în pantă şi nu i-a acționat frâna de parcare
-          să năvălească suporterii peste el şi să-l mângâie cu ciomege
-          să se înece cu brânză
-          să-l răpească extratereștrii… sau măcar Vadim
-          sa fie ales președinte al Absurdistanului… pe viață!
-          sa-şi piardă toata averea la cazinou
-          sau… de ce nu, să fie găsit vinovat în numeroasele procese ce-i sunt intentate, că să-i pot ura şi eu din toată inima: „La mulți ani!”
Steaua nu e a ta, nici a nepoților tăi şi nici nu va fi vreodată! Steaua e a noastră, a suporterilor! În decembrie ’89 eram prea mic ca să ies în stradă, dar acum aş face-o, aş ieși şi m-as alătura răscoalei împotriva necuratului!
                Încă o data am să o spun, nu am mai fost la un meci în Ghencea de mai mult de 4 ani – la dracu, am şi uitat când am fost ultima oară – JUR să nu mai merg la nici un meci atât timp cât tu, necuratule, vei avea vreun amestec în acel club. Dacă muți echipa pe alt stadion nu vei face altceva decât să enervezi şi mai multă lume iar la un anumit moment dat cineva are să-ţi înfigă un pumnal roş-albastru direct în inimă!