joi, mai 5

Penultima barieră

                Aerul. După ea urmează spațiul. Deși, dacă mă gândesc foarte bine, aş vrea să nu urmeze… sau… mă rog, încă sunt nehotărât.
                Ei bine, eu speram că sejurul meu pe plaiurile mâncătorilor de baghete să ia sfârșit odată cu luna aprilie, doar că… forțele răului au biruit şi a trebuit să mă retrag pentru a-mi conserva forțele şi a ataca decisiv cu prima ocazie. Am avut ceva emoții pe aeroport, pentru că avionul era deja anunțat cu întârziere de la nemți iar escala era destul de scurta din nou, dar am avut noroc şi am prins legătura.
                De data asta am zburat precum un bos, cu un avion ce este preferat de boşi, ei își cumpără avioane de genul ăla şi le folosesc în interes personal. E vorba de un aparat Bombardier, mult mai ușor şi mult mai mic decât cele cu care am zburat până acum, Boeing-uri şi Airbus-uri, care sunt cam de trei ori mai mari decât gâza aia, ieșeau greoi pe pistă, accelerau precum o Dacie veche şi după ce decolau, nici nu mai simțeam virajele din cauza forțelor generate. Aici lucrurile au stat un pic diferit, avion cu dimensiuni reduse, a ieșit imediat pe pista, a făcut doi pași şi s-a ridicat în aer. Am simțit fiecare manevra pe care pilotul a făcut-o, nu sunt eu cine știe ce expert, dar bănuiesc că toate s-au tras de la dimensiunile reduse ale aparatului.
                Eu, eram plăcut impresionat de faptul că zbor cu un astfel de avion şi în plus aveam de gând să-mi îndeplinesc destinul. Bine, are să ţi se pară ciudat, dar azi, 5 mai, e Ziua Bărbatului şi practic pot scrie orice aici şi nimeni nu mă poate acuza. Încă de când venisem în ţară am demarat operațiunea secretă cu nume de cod „Pişă-te în avion”, am făcut tot posibilul, am băut vreo trei pahare cu apă în fiecare avion, mi-am mai cumpărat ceva de băut şi în aeroportul unde am avut escală dar nu a mers. Ei bine, mi-am spus că acum trebuie să reușesc. Am cerut din nou porție dublă de apă stewardesei, nu a mers, dar am fost perseverent, i-am cerut şi un ceai. Ceaiul a făcut magie şi cu o maximă siguranță mi-am desfăcut centura de siguranță şi m-am îndreptat spre toaletă.
                Spațiu mic, înghesuit, dar şi avionul era mic, deci trebuia să mă adaptez. Mă așez în poziție, mă pregătesc, operațiunea secretă primește undă verde… demarez operațiunea… moment în care pilotul zice în mintea lui: „aaa, uite acolo un norișor alb şi pufos, hai să trecem prin el” şi virează brusc!
                Oficial m-am pişat pe capac pe pământ, pe apă şi în aer. Urmează să o fac şi în spațiu. Şi pe cuvântul meu că m-am chinuit mult să n-o fac… dar… nu mi-a reușit.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori