luni, mai 9

Judging eyes

                Chiar mă gândeam că nu s-a mai întâmplat nimic interesant de mult timp şi fix când mă gândeam eu la asta, fix atunci a intrat încă un birou în biroul meu… adică eu stăteam pe gânduri când poc a intrat un birou în biroul meu, birou ce-l împart cu alți trei colegi.
                Aparent o să avem încă un coleg pentru câteva luni… după ceva timp am aflat că de fapt o să avem încă o colegă… îi dau două săptămâni, în două săptămâni, maxim, are să ceară să fie transferată în alt birou, are să spună că stă şi pe hol dacă e nevoie, oriunde numai nu cu noi în birou. Deci să repet, noi suntem deja patru băieți în același birou… ea a venit oarecum surplus peste noi. Ne deranjează karma masculină. Nu o să mai putem arunca la coş cu gunoaiele de peste zi – am uitat să spun, coșul nostru de gunoi e pe dulap, aruncam cu boltă gunoaiele. Acum nu o să mai putem bea bere în mijlocul zilei. Acum nu o să ne mai putem descălța în birou în timpul programului. Acum are să fie şi femeia de serviciu fericită, căci ultima oară când a trecut pe la noi prin birou a spus că e prea mult de muncă şi şi-a făcut programare pentru altă zi, a venit, ne-a scos pe toți din birou şi timp de jumătate de oră a spălat biroul în urma noastră. La sfârșit s-a declarat uimită de căcaturile ce le-a găsit pe acolo şi a plecat spunând că avem nevoie de o colegă de birou.
                Dat fiind spațiul restrâns din birou, noua colega nu a putut să-şi stabilească reședința provizorie decât faţă în faţă cu mine… şi stă acolo la biroul ei… şi se uită pe pereți… pentru că nu are acces la internet… şi doar stă… își pune ochelarii pe nas, şi-i dă jos… şi apoi iar stă… mai citește ceva, mai desenează una alta, apoi iar stă… că nu are ce face… ŞI SE UITA LA MINE !!!! ŞI ARE JUDGING EYES!!!! Şi se uită la mine cum o ard pe blog şi pe gesepe în loc să muncesc… şi mă face să mă simt vinovat că stau degeaba în loc să fac ceva… pentru că are judging eyes.

                Mă gândesc că ar fi prea evident dacă îmi mut monitorul astfel încât să-i pot ascunde chipul în spatele lui… dar am să o fac, când pleacă la masă, dacă o fac acum nu are timp să se acomodeze, să memoreze pozițiile tuturor lucrurilor din jur şi nu are să simtă că s-a schimbat ceva, iar apoi am să pot să o ard din nou aiurea fără să-i mai văd ochii ăia goi cu care judecă ea lumea…
                Îi suport cu greu privirea, cred că a trimis-o special madam să mă verifice, cred că e un fel de spion de-al ei, or fi rude, că ambele stau degeaba… şi a trimis-o să stea fata în faţă cu mine şi să mă verifice dacă o ard aiurea sau nu… Judging eyes…

2 comentarii:

rainychocoffee spunea...

Saraca, poate e la fel de plictisita ca tine. Mai rau, n-are net. :))

armin spunea...

fara net... viata n-are sens... asta asa e...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori