duminică, mai 1

Când ai noroc

                Păi de obicei, cam atunci când nu te aștepți. De obicei. Şi cum în ultima vreme sufăr eu de sindromul „vai de capul meu trebuie să mă întorc în Franța” (pentru că de obicei înainte să ai noroc se rupe cerul în patru mii cinzeci şi șapte de bucatele) trebuia să vina norocul şi pe capul meu, nu? Mă rog, nu încerca să-mi ghicești logica ce m-a adus la aceasta concluzie, pentru că… e unică.
                Răscoleam eu prin cutiuța cu amintiri… de fapt o cutie mare cu toate prostiile ce le-am adunat de-a lungul anilor. Tot aceeași cutie conține şi colecția mea de monede. Da, eu colecționez monede, fiecare om trebuie să aibă ciudățenia lui, da? Eu o am pe asta… puteam fi la fel de ușor un criminal în serie, dar am ales să colecționez monede… postul de Dexter era ocupat.
                A fost plăcut să trec prin toate amintirile mele… dar când am ajuns la fundul cutiei am dat de un plic destul de plin, pe care grijuliu scrisesem în urmă cu mulți ani: „euro”. Deschid plicul ca să găsesc în el doar euro şi eurocenți. Ieeeei, am bani! Din nou!!! Oricum sunt extrem de strâmtorat pe parte financiară, atât de strâmtorat încât prietenii mei au început să remarce faptul că am slăbit… aşa de strâmtorat sunt. Am înșfăcat monedele, nu erau foarte multe, dar or să-mi ajungă să spăl o dată cu ele… deci aproape perfect.
                Da, dar norocul meu nu se terminase încă. Cum o geanta de umăr pentru laptop nu prea mă aranjează, mi-am procurat un rucsac. Doar că, nu este un rucsac special pentru laptop, pentru că alea erau urâte… doar negre şi cu sute de buzunare. Naşpa! Mi-am luat unul de şcolărel. Dar în el nu pot să-mi bag fiecare cablu în buzunarul lui, astfel a trebuit să mai convertesc o veche gentuță, de dimensiuni reduse, în geantă pentru cabluri. Şi de fiecare dată când plec, pun acolo toate cablurile ce le car cu mine. Gentuța are câteva buzunare şi buzunarele şi cândva, cumva, ajuns în Franța, am constatat că încă mai am lei în buzunar. Acolo nu aveam ce face cu ei, dacă îi schimbam nu primeam o sumă prea impresionantă, aşa că i-am păstrat… i-am pus bine. În gentuță. Şi am uitat de ei. Până azi, când am deschis buzunarul… şi ghici ce? BANI!!! Deci acum sunt bogat… am şi lei şi euro… Şi DA! Vreau să mă laud cu asta!

 Cine are noroc are… şai-la-la-la-laaa… cine n-are… n-are…

2 comentarii:

diversediversificate spunea...

Hahaaaaaaaaaaa! Stiu de la cine sa solicit un imprumut. :D

armin spunea...

in limita celor 7 lei gasiti, sau 2,30 euro... oricat... fara dobanda mare, doar cu buletinul

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori