marți, mai 17

Blestem

                Da… blestem… pe capul săracei ființe ce a fost forțată să stea în birou cu noi, patru bucăți de băieți… adevărați. Săraca Judging-eyes își trăiește cred drama vieții… bine, până să intre ea în birou, eu aveam impresia că toate sunt la locul lor…
                Adevărul… e undeva la mijloc, adică în mijlocul biroului, unde ajunsesem într-o vreme coșul de gunoi, pentru că se juca Jose baschet cu ciornele. Acum s-a întors la locul lui, pe dulap… cine are ceva de aruncat la gunoi, trebuie să dea cu boltă. Dulapul e plin de gunoaie, dar pe noi nu ne deranjează, ne-am obișnuit. Femeia de serviciu e un pic cam terorizată când vine să ne facă curat în birou, dar deh, să fie mândră, că spală după patru oameni de pe patru continente… bine, asta dacă presupunem că Franța e situată în Asia şi dacă Sam chiar e născut în Africa… dacă…
                Noi am păstrat biroul aşa de curat încât data trecută femeia de serviciu ne-a scos pe toți din birou afară (în curte, să paștem) ca să poată curaţa cum trebuie biroul… ea susține că nu a fost impresionată de trofeele mele – doua muște moarte în calorifer şi încă două mai micuțe strivite pe geam – susține şi că firmiturile de sub biroul lui Jose nu pot să atragă o colonie de furnici (eu cred că se înșeală, o să vadă ea când o să trebuiască să dea cu DTT)… bine, dar a fost un pic mișcata de cantitatea… un pic industrială de tutun ce o are depozitată Sam prin birou… după care… sticlele de bere de sub biroul lui Arnaud… au fost aşa… floricică la urechiușa… nici nu s-au simțit. Patru băieți în birou… patru caractere diferite, fiecare produce gunoaiele lui proprii şi personale… dezastrul este asigurat.
                Evident, noi fiind ocupați, cine să mai aibă timp să șteargă praful?!? Preferam doar să desenam chestii interesante pe părțile nefolosite ale birourilor… chestii interesante, adică aici mă refer la legi din fizică, nu organe genitale, clar?!?
                Şi ajung cu privirea şi articolul la masa pentru cafea… într-o vreme era albă… acum e maro… sau cafenie… dracu știe! Eu pun pariu că dacă mă ating accidental de masa respectivă rămân lipit acolo şi nu mă mai pot dezlipi niciodată. Tot ce-mi doresc este să mă lipesc cu vreunul din obiectele vestimentare, să pot renunța la el ca să scap. Bine, eu nu zic că e foarte murdară… ca să poți spune asta, trebuie măcar să știi culoarea naturală a respectivei piese de mobilier, ori respectiva culoare… e de mult pierdută… sub stratul gros al multiplelor încercări de a turna cafea în cană.
                În acest adevărat rai a fost exilată Judging-eyes… ce dragat, nu? Nuuuu!! Atunci hai să-i facem viața mai… „trăibilă”
                După cum am scris deja, biroul ei e lipit de al meu, al meu e cu faţa la ușă, ea sta cu spatele la ușă, drept pentru care oricine intră la noi în birou se lovește de scaunul ei… iar ea nu e foarte solidă, cred cu tărie că dacă vine vreunul mai corpolent şi se agaţă de scaunul ei o dă jos.
                Fiind un birou improvizat îmi blochează accesul mie şi lui Jose la dulap… dulapul nostru unde avem chestii… interesante… şi lângă care am sprijinit o tablă. Bine, locul ei ar fi fost pe perete… doar că… Când nu-şi scrie Jose ecuații pe tablă şi o dă când într-o parte când în cealaltă ca să le vadă în faţa ochilor să poată gândi, mă duc eu şi o dau la o parte să-mi iau sticle şi suporți din dulap… câteodată ea lucrează, nevrând să o deranjez mă întind spre dulap peste ea… într-o zi am să mă dezechilibrez şi am să cad peste ea.
                Când nu se întâmpla niciuna nicialta, vine Cleo în vizita de „n-am ce să fac în birou” şi ne spune bancuri şi glume tipic băiețești… adică cu pulă şi pizdă… în final râgâie şi se întoarce la el.
                Când nu râgâie Cleo, mai scăpa unul din noi cate o băşină… bine… înainte făceam un mic concurs… o mică simfonie, ceva… acum se aude doar băşina şi geamul deschizându-se… Judging-eyes să fie mulțumită că măcar avem bunul simţ să deschidem geamul.
                Şi în final… în final e calendarul… calendarul ăsta nu este unul pe luni ci este pe zile… mănunchi de file şi în fiecare zi rupi câte o filă. Clasic, nu? NU! Pentru că e cu femei goale!!! Şi în fiecare zi, primul venit – primul servit, rupe fila veche şi o lipește pe unul din monitoarele colegilor. După care, când ne strângem toți… începem să admiram ziua ce tocmai a trecut… ziua curentă… şi evident ziua ce urmează. Ţi-e mai mare dragul să fii fată între noi…
Săraca Judging-eyes…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori