sâmbătă, aprilie 16

Roata vieții se învârte

                De nenumărate ori m-am plâns în online de condițiile mizerabile de cazare de aici din Franța. De nenumărate ori… că aia nu merge, că aia nu funcționează, că aia e murdară… le-am tot zis.
                Ei bine, a venit şi vremea cireșii de pe vârful tortului, a venit şi vremea să fie așezata cireșica: mi-am luat programare pentru predarea camerei, aici aşa se face, vine o tanti în inspecție, să vadă dacă totul e în regulă. Şi după ce mi-am luat aceasta programare, am primit fain-frumos o hârtie pe care sunt trecute toate chestiile ce trebuie să le spăl şi frec în cameră. Camera aia pe care când am luat-o eu arăta a groapa de gunoi… da, fix camera aia, ei se așteaptă să fie lună înainte să plec eu… ei vor să sclipească, să-şi facă freza în reflecția ei.
                Aveam niște nervi în momentul ăla de jur că dacă-mi ieșea în cale Chuck Norris îl băteam rău de tot… asta după ce-mi făceam încălzirea cu Superman.
                Dar m-am calmat repede, mi-am băgat elegant pula în morții lor şi mi-am văzut de treaba mea. Spre seara m-am întors la cămin… când intru în hol, sunt întâmpinat de angajații căminului, care pentru prima oara în viețile lor insignifiante au rămas la serviciu până după ora 16. Se aflau acolo pentru a face un sondaj de opinie, în legătură cu căminul în care locuiesc şi eu. Voiau să știe cât de mulțumiți sunt studenții de acel cămin…
                Mă rog, acum versiunile povestii diferă puțin… eu sunt tentat să cred că pur şi simplu am declarat că doresc să particip la acest studiu, am luat chestionarul şi am plecat cu el în cameră… asta e varianta mea de poveste, dar altcineva ar putea spune că imediat ce am realizat eu despre ce este vorba… m-am… cum să zic eu… m-am transformat un pic… dar doar un pic. Mă rog, după cum spuneam, gurile rele… dar rele de tot, pentru că ar spune că mi-au crescut coarne, o coadă roșie şi în mână mi-a apărut un trident în flăcări… flăcările iadului… dar mă rog, aici e vorba de guri rele, nu le putem da crezare… nu-s credibile.
                Ceea ce este adevărat este că am luat chestionarul şi mi-am spus părerea. Pe cuvântul meu că respectivii oameni vor rămâne șocați de câte calificative negative le-am dat. Or să aibă nevoie de psihologi ca să scape de traumele ce le va cauza chestionarul meu. Aşa de multe calificative de „total nemulțumit” nu cred că le-a dat nimeni niciodată. Şi chiar dacă s-ar fi întâmplat asta, eu tot am fost mai cu moţ: la unele rubrici, calificativul de „total nemulțumit” mi s-a părut prea blând, motiv pentru care am creat eu alte căsuțe, denumite sugestiv „mizerabil”, „execrabil” sau un foarte sugestiv „provocator de greață acută”.
                M-am prezentat la loja căminului cu un zâmbet atât de larg pe faţă… încât Iliescu ar fi invidios, măi dragă. Când le-am pasat foaia respectivă am simțit aşa… un flux de bucurie nemărginită.
                Să nu uit… chestionarul era anonim. Motiv pentru care le-am lăsat şi o mică… remarcă, aş putea spune… le-am scris în josul paginii că respectivul cămin ar trebui să ia locul turnului Eiffel, pentru că arată întocmai ca ţara lor!

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Păi bine armine, u te bați cu boșorogi ca Chuck Norris, asta după ce ți-ai făcut încălzirea cu un personaj imaginar, puteai sa-ți faci și u încălzirea cu Bruni și după să îi dai și vreo două lui Sarkozy din partea tuturor românilor!

armin spunea...

as putea face asta... true story!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori