joi, aprilie 28

Ce bine e acasă

                Acasă e cel mai bine… din lume! Acasă totul are un iz aparte, nimic nu merge cum ar trebui, dar toate au un parfum special, un „eu nu ştiu ce” care le transforma pe toate, le face mult mai… cum să zic eu… înghiţibile.
                Nici nu mai contează că nu am putut părăsi Franța fără să primesc „teme” cât pentru o lună, deși însumat nu stau acasă decât câteva zile… dar cui îi pasa… cui plm îi pasa?? Cui îi mai pasă că înainte să pot pleca cu adevărat mi-au dat un mail prin care își expuneau intenția de a mai face câteva experimente, deși concluzionaseră că am terminat toate experimentele?? Cui plm îi pasă??
                Cui să-i mai pese că stimabila femeie de serviciu de la infectul cămin în care am locuit m-a pus să mai frec o dată acea cameră mizerabilă în care am locuit? Cui să-i mai pese? Am frecat-o, spre rușinea mea, fără să am în cap gânduri de răzbunare… cui să-i mai pese şi de asta?
                Cui să-i mai pese că pentru confortul meu, stimabilii, au conceput un tramvai care să facă legătura între aeroport şi oraș… iar în felul asta în loc de 45-50 de minute fac 30 până la aeroport, lucru ce le dă lor posibilitatea să scoată din uz autocarul şi să mărească prețul biletelor… de trei ori. Cui plm îi pasă?!?
Mie, categoric nu!
                Eu sunt fericit că am ajuns înapoi la casa mea… aia renovată în proporție de 99%, băi dar e 1% ăla care face tot deliciul!
                Eu sunt fericit că am reușit să mă plimb iar la volanul lui Silver şi aproape că m-am lăsat păcălit de un retard ce s-a gândit el că e interesant să-şi pună girofar pe Seat-ul lui. În plm stupi, cine morți a mai văzut coloana oficială într-un Seat? Sau te-a cuprins până în măduva oaselor „autoemocion”?? M-am amuzat când a început să fiarbă din spatele ochelarilor de soare şi să scoată spume odată cu înjurăturile de rigoare. Unii s-ar declara scârbiți de asta, mie îmi place să-mi cultiv calmul dobândit la francezi.
                Eu sunt fericit că am reușit să scot bicicleta afara după vreo 6 luni în care a zăcut pe balcon. Nu pot spune că sunt la fel de fericit pentru că mă doare iar curu, dar na, acum o să știi de ce o să cheltuiesc o sumă ridicol de mare pentru o bicicleta cu suspensii.
                Deci, așadar şi prin urmare, sunt fericit. Pentru o scurtă perioadă de timp însă…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori