luni, martie 7

Spider-armin

                Domnule, eu am beneficiat din plin de ospitalitatea franțuzească şi am primit un loc într-un cămin pe care cel puțin conducerea UPB-ului l-ar scoate din circuit până ar fi renovat, dar francezii îl consideră a fi locuibil. Mai mult, am auzit că există şi un grup pe facebook creat de foști locatari ce s-au simțit aşa de bine în acest cămin încât vor să împartă această experiență cu tot restul lumii. Probabil este o modalitate adecvată de a schimba ponturi în legătură cu locația cabinelor de duş ceva mai curate, wc-urilor a căror ușă chiar se închide sau a bucătăriilor unde placa electrică există şi este funcțională; sau de ce nu, foștii şi actualii locatari pot împărți pont-uri despre cum să curețe pereții, să căptușească geamurile ca să nu mai sufle vântul sau cum să se încălzească într-o zi banală de iarnă în care încălzirea este pusă în modul „pauză”. Evident, toate acestea pot fi făcute doar atunci când internetul funcționează. Din propria-mi experiență am constatat că magnificilor ingineri IT francezi le ia cam între 8 şi 10 zile să creeze un cont de utilizator pentru internet, cont banal, doar nume de utilizator şi parolă şi între 2 zile şi 2 luni ca să repare o avarie la rețea. Inginerul IT român se pişă pe el de râs când citește asta.
                Şi cum sunt eu printre fericiții ce locuiesc în acest magnific cămin, am fost forțat să-mi fac rost de una-alta prin camera sertarul meu, cum ar fi: un calorifer electric, un frigider, o tonă de clor, o tonă de insecticid… chestii… să le zicem… uzuale. Cu clorul şi insecticidul nu am avut mai probleme, le-am cumpărat de la magazinul special de clor şi insecticid (când au auzit ăia unde stau mi le-au oferit gratis) dar problema a fost să-mi găsesc un frigider şi calorifer. Am ceva cunoștințe pe aici şi întrebând în stânga şi-n dreapta, le-am găsit. Evident că cei ce mi le-au oferit nu le foloseau… deci le-am primit murdare… dar nu m-a deranjat, le aveam, le-am spălat şi le-am curățat, după care le-am găsit cu greu un loc în camera sertarul meu.
                Vin într-o… seară/dimineață acasă. Eram destul de obosit, pentru că alesesem să merg pe jos de la bar până la cămin, am decis că nu e cazul să risc cu o bicicletă… preferam să ajung întreg… pe mai multe cărări… dar întreg. Şi mă urc în vârful patului… urc e mult spus… iar termenul de pat este exagerat, pentru că dacă mă întorc de pe o parte pe alta în somn pot să cad jos… şi să nu mă trezesc pentru că nu aş resimți socul, deoarece patul e foarte aproape de podea… dar mă rog, o să forțez o figura de stil şi am să spun că m-am cocoțat în vârful patului şi am început să mănânc ceva pentru ca migrena de a doua zi să nu fie aşa de dură. Şi mâncam eu liniștit când am văzut ceva mișcare pe perete… de fapt una din petele de pe perete o luase din loc şi a început să umble dintr-o parte în alta. M-am chinuit un pic să focalizez imaginea pe ea… dar când mi-a reușit am realizat că am de-a face cu un păianjen… mare. Mă rog, recunosc că băusem… mult… dar cu toate picioarele întinse era cât podul palmei. Țin minte asta pentru că fix aia m-a oprit în a-l articula direct cu palma… nu ştiu la ce era mintea mea, sau ce film urmăream, dar m-am gândit că poate mă muşcă de mână şi încep şi eu să mă urc pe pereți, să fiu eu Spider-Man 7. Nu am stat mult pe gânduri, nu avea rost să mă gândesc dacă doar îmi imaginez că e acolo din cauza concentrației ridicate de R-OH (alcool) din corpul meu, a trebuit să acționez… am dat să cobor din vârful patului, dar am reușit oarecum să cad… am înhățat un şlap şi m-am întors amenințător spre păianjen… şi țineam slapul ăla în mână precum aş ţine un pistol şi mi se părea că parcă îl ameninț cumva… păianjenul s-a speriat probabil de arma mea şi a luat-o la fugă… ei bine, atunci am simțit că e momentul propice să acționez, nu avea rost să pierd timpul pentru că pierdeam suspectul.
                Băi l-am articulat cu o putere şi o precizie aşa de mare încât am dat jos o parte din tencuiala de pe perete… Rămăsesem înmărmurit… mă uitam la victima mea, cum stătea întinsă pe podea, acum avea toate picioarele strânse la un loc şi nu mai părea aşa de mare şi înfricoșător… şi pe lângă el erau bucăți de tencuială… şi mă gândeam: „ar fi bine să-l las acolo, pentru că altfel femeia de serviciu ce vine să-mi inspecteze camera când am să o predau nu are să mă creadă că am omorât un păianjen şi are să mă pună să plătesc tencuiala”! Sticky-note: de asta e bun alcoolul, pentru că îți oferă amintiri neprețuite!
                După o vreme, acum două zile mai precis, făceam eu curat prin camera sertar… şi am dat frigiderul la o parte ca să fac curat şi după el… când… ce văd prin spatele lui… pe la motor şi toate cele… pânze de păianjen… care va să zică nu era îndeajuns că atunci când l-am luat fostul utilizator uitase în el o bucată de brânză şi am frecat la el trei zile, l-am mai luat şi cu păianjen inclus… şi abia atunci m-am gândit eu… oare cât am dormit cu el în cameră? Dar mai ales pe unde naiba umbla el după ce stingeam eu lumina? Şi cea mai importantă întrebare: buba asta roșie ce o am eu pe gamba stângă… de la ce e? e de la el? o să sufăr oare ceva mutații genetice şi o să capăt abilitatea de a mă cățăra pe clădiri precum păianjenii?!?

5 comentarii:

anelise spunea...

la mine sticky-note este : "adu-ti aminte sa nu mai bei in viata ta vin in halu asta!ever!"

Ovidiu spunea...

spider-min, vezi că te transformi!

armin spunea...

eu sper sa nu ma transform...

rainychocoffee spunea...

si nu l-ai ingropat?:))

armin spunea...

cu onoruri militare... l-am aruncat pe geam!!!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori