miercuri, martie 2

Ora 5.32

                A venit primăvara… mor de frig… ceva nu e în regulă aici. A trecut şi mărțișorul şi eu nu am oferit nici o atenție fetelor… nesimțitul de mine… singura mea scuză e că de două săptămâni lucrez de la 7 la 19… partea nasoală e că practic mi s-a rupt transmisia şi lucrez în gol… m-am blocat pe un banc de nisip şi dau la pedale în gol… Şi am devenit atât de jalnic… atât de jalnic…
                Sunt atât de jalnic încât mă culc seara odată cu găinile alea pensionare ca să mă pot trezi relativ odihnit a doua zi. Şi faza cea mai jalnică este că de vreo câteva zile sunt atât de stresat de „a doua zi” încât mă trezesc cu mult înainte de ora 7, ora la care sună ceasul în fiecare zi… mă uit la ceas un pic speriat şi când văd că de fapt este ora 5.32 răsuflu ușurat şi mă culc la loc… iar asta mă face foarte fericit… faptul că mai am încă o ora şi jumătate de somn…
                Atât de jalnic am ajuns. Unde or fi vremurile alea când mă bucuram că am reușit să facem rost de trei Finlandia şi 2G (de generație veche)… unde dracu sunt vremurile alea în care eram absolut extaziat de faptul că e frumos afară şi pot să ies cu rolele… sau când se făcea vineri şi pentru validarea „întâlnirii de vineri seară” era nevoie doar de un simplu mesaj pe telefon sau mess în care să fie trecută doar ora întâlnirii, „opt, opt şi ceva… fix”…
                Da… atât de jalnic sunt… mă rog, ca să fiu sincer… sunt şi părți bune, dar e mult mai facil pentru mine să pozez în victimă decât în om normal.

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Vezi că mâine vine poștașul cu cuponul de pensie...

armin spunea...

hahahaha... o sa-mi pot cumpara un baston...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori