miercuri, februarie 2

Problemele uzuale

                În primul rând e foarte frig, atât în laborator unde francezul bine intenţionat face economie fără să ştie ca eu încerc să descopăr o metodă de a-l pulveriza cu puterea minţii şi mă voi razbuna pe el, căt şi în camera aia extrem de jegoasă de la cămin... dar acolo n-a functionat niciodată caloriferul, deci nu-mi fac griji chiar aşa de mari... oricum, n-a mai murit nimeni de frig de mult timp, lumea a avansat aşa de mult încât azi nu se mai moare din cauza frigului... bine, dar ei sunt din altă lume... poate ar fi inteligent să-mi fac nişte griji.

                Dar... problema asta am rezolvat-o! O să mă mut într-un loc unde tot timpul anului este vară! Plus 23°C să fie minima de temperatură înregistrată vreodată. Partea nasoală este că respectivele ţări sunt ori foarte nasoale (prin Africa, sau America Centrală), ori guvernate într-un mod... de căcat (SUA). Mă rog, încă nu am tăiat de pe listă Portocalia sau Ibiţa... dar în Ibiţa vin hausarii şi mănâncă ecstaz din ăla (habar n-au ce e bun), cred că trebuie să tai de pe listă şi Ibiţa... damn!
                Şi am să mă mut acolo împreună cu viitoarea mea nevastă, pe care am s-o găsesc dupa ce am să fac o preselecţie foarte dură, singurele calităţi necesare pentru înscriere şi pe baza cărora voi face alegerea sunt: „să ştie face nod la cravată” şi „să ştie să calce” pentru că astea sunt singurele două chestii pe care eu nu le pot face... momentan. Deşi de Revelion am reusit să fac un nod la cravată... dar ăla nu cred că se pune pentru că la câteva minute după făceam năniţă...
                Aaa înca una... eu cand mă plictisesc la birou rău de tot, ori fac planuri pentru o bombă atomică cu hexagonul tricolor pe ea, ori fac blogging... şi găsesc bloguri interesante... şi le pun la favorite în navigator... şi cand ajung la cămin... nu le mai am, pentru că sunt inregistrate pe celălalt calculator... ar trebui să-mi iau un reader...
                Şi în loc de final... o altă înjurătură adresată cu mult drag francezilor... cu multă dragoste şi un mare zambet pe buze... pentru adresa de mail pe care au binevoit să mi-o şteargă... o încurcătură birocratică şi am rămas fără mail... dupa ce i-am somat să-mi facă alta am constatat că nu o pot accesa pe cea nouă pentru că nu se potrivesc parolele, deşi madama de la relaţii mi-a spus foarte sigură pe ea să o încerc vreo două zile la rând pentru că are să meargă... dacă eram acasă, măcar eram tratat cu răceală şi ştiam că nu are să meargă parola, nu-mi mai faceam iluzii...
                Astea sunt problemele mele de zi cu zi... pentru că cele de genul: „aoleo, iar m-am pătat cu acid... lasă că e hialuronic şi nu arde”, „unde paştele picioarelor de broască ce le mâncaţi la prânz mi-aţi pus pensetele şi pipetele? jur cu mâna pe butonul de incendiu că vă scot afară pe toţi şi vă răscolesc prin birouri”, „iar mi-a luat cineva din soluţia tampon... mie mi-a luat 5 minute să-mi prepar 200ml şi ei se servesc de la mine, data viitoare pun acid sulfuric diluat în borcan şi scriu pe el PBS, pe cuvant” le consider problemele laboratorului, nu ale mele... deşi recunosc că ar fi amuzant să-mi ia vreunu iar penseta şi să apas butonul de incendiu că să le răscolesc prin birouri dupa ea...

2 comentarii:

Blogger spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
armin spunea...

dragut din partea ta... dar... nu!

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori