sâmbătă, februarie 26

Morții lui

                Domnule eu am o problemă… mare… becurile nu mă iubesc… pur şi simplu. Între becurile de orice fel şi mine există o relație foarte tensionată… se ard când mi-e lumea mai dragă, se ard exact în ziua în care trebuie să predau camera şi sunt forțat să cumpăr alt set de două, deși nu voi folosi decât unul şi tot aşa.
                Nici camera pe care o am acum nu a făcut notă discordantă, pe lângă faptul că am luat-o într-o stare jalnică i-am mai şi spart aplica. Dar, inginer fiind, şi cum deja ţi-am mai spus şi demonstrat că un inginer știe să le facă pe toate, m-am descurcat şi am făcut rost de alta… într-un mod foarte ingenios chiar.
                După prima noapte în noua celulă cameră de cămin am constatat că dacă nu iau masuri urgente am să îngheț de frig, iar lipitul de hârtie igienică pe la geam nu poate fi considerată a fi „măsură urgentă”. Deci mi-am făcut rost de un calorifer electric, după care am constatat că e interzis să am în cameră aşa ceva… grozav, nu? Am avut şi câteva probleme ce nu le puteam rezolva singur şi a trebuit să chem tehnicianul, şi în fiecare zi, înainte să plec trebuia să ascund caloriferul… şi nu e foarte mic, îmi era destul de greu să-l urc mereu pe dulap fără să mi-l scap în cap.
                Şi cum becurile nu mă iubesc – după cum spuneam – a început să fileze unul din ele… ăla mare. Şi e enervant, pentru că puținul timp pe care-l petrec în cameră este când soarele ori a apus ori nu a răsărit… şi am nevoie de lumină… iar când becul îmi dă o atmosferă de discotecă… nu mai e aşa plăcut să stai în cameră.
                Acum, eu consider asta a fi o chestie extrem de enervantă ce trebuie rezolvata numaidecât, aşa sunt eu, când simt o sulă în coaste nu am somn până nu găsesc o soluție să o scot de acolo… acum, puteam să fac ceea ce ar fi făcut ştiu eu… un economist… sau… un avocat, adică ar fi făcut o plângere la lojă şi ar fi așteptat două luni să vină tehnicianul să-i schimbe becul, pana mea aici le-a crăpat un server de internet şi le-a luat două luni să-l schimbe (în România schimbau băieții toată rețeaua în timpul ăla), nu poți să pui bază în ei… restul Europei a învățat asta pe calea cea dură în 1939. Dar eu sunt inginer… după cum spuneam, am desfăcut frumos aplica, am văzut că de fapt nu vorbim de „bec” vorbim de „becuri”… ba mai mult vorbim de „mini-neoane”. Am încercat să le schimb între ele, am încercat să-l scot afară pe ăla care își trăise viața… dar aparent aplica aia a fost proiectată de un om inteligent, care a zis că ori merge cum o face el, ori deloc, el nu se încurcă cu jumătăți de măsură.
                Situația era cam strâmtorată, ori acceptam să am discotecă în cameră pentru multe zile până își face timp nenea tehnicianul să vină să-mi schimbe un bec, ori luam atitudine. Am decis să nu iau fix atitudine, am luat scaunul, m-am dus în baia comună a căminului, am desfăcut aplica de acolo şi cu mare grijă (pentru că panoul cu siguranțe era închis şi n-am putut opri curentul) am luat becurile de acolo şi le-am înlocuit cu ale mele.
                A doua zi înainte să plec la laborator m-am oprit la lojă şi am depus o plângere în care am scris că becurile din baie nu mai merg bine – unul din ele filează şi e enervant, nu pot să mă uşurez în liniște dimineața. Iar acum aștept liniștit să vină tehnicianul să le schimbe cu unele noi ca să le iau înapoi.

2 comentarii:

♥ Wanixa ♥ spunea...

bai :)) esti zapaci rau. jur.

armin spunea...

later edit: nici acum nu au schimbat becurile alea stricate ce le-am pus eu in baie...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori