duminică, februarie 20

Mai băiatule, ești tâmpit

                Pe tine cine dracu te-a angajat? Înainte ce dracu făceai? Voluntariat? Ăla care te-a angajat nu te-a pus să înveţi regula numărul unu pentru baruri: „Clientul nostru, STĂPÂNUL nostru!” Tu ai aterizat direct de la „Întinde o mâna pentru aproapele tău” sau de unde pușca mea?
                Niște neprofesioniști… m-am dus în barul preferat la sfârșit de săptămână, iar de data asta eram cu un grup ceva mai mare, deci nu mi-am comandat eu de la început cel mai mare şi mai rece Guinness din bar, am așteptat să se hotărască toată lumea ca să dam comanda împreună să nu-l chinuim pe barman, fiecare cu comanda lui.
                Până într-un final i-am convins pe toți de acolo să luam un rând de Jaggerbomb, mi-am făcut loc cu coatele spre bar şi am căutat cu privirea un barman. I-am făcut semn unuia, a venit să-mi ia comanda, i-am cerut rândul de bombe după care el mi-a făcut semn din cap că a înțeles… dar a continuat să gesticuleze din mâini ca şi cum ar mai aștepta ceva… eu mă uitam la el… el la mine… eu la el… după care el a completat comanda mea cu un foarte frumos şi elegant: „S’il vous plaît!” A durat vreo 4-5 secunde până am realizat eu că el de fapt așteaptă să-l rog frumos să-mi facă un rând de bombe… şi l-am rugat frumos, dar ceea ce am rostit eu a sunat exact precum o întrebare plină de mirare. În timp ce ăla prepara băuturile eu mă tot gândeam, de ce dracu m-a pus să-l rog frumos, asta nu-i întreg la mințile şi creierii capului? Ăsta nu-şi dă seama că eu plătesc pentru băuturile alea?? Ăsta nu realizează că dacă nu se poartă frumos cu mine îmi bag picioarele în el şi barul ăla şi mă duc la concurenţă?!? (concurenţa e la 20 de minute de mers pe jos… nu cântă nimeni acolo şi se închide la ora 1.30, puțin probabil să apelez la concurenţă, dar… am o variantă, nu?)
                Ei, în mod normal, când comanzi câte ceva la care restul îl primești în monede, barmanul îți arata „the tip bucket” înainte să-ţi dea restul înapoi, iar dacă vrei poți să le lași bacșiș, după cum am mai spus, ei pun moneda acolo şi toată lumea din bar dă un gât de bere în cinstea ta… dar când s-a întors ăsta cu restul meu, nici nu a mai apucat să-mi arate găleata pentru bacșiș, pentru că i-am smuls efectiv moneda din mână, cu cealaltă mână am tras mult de buzunar ca să nimeresc din prima şi am dat drumul monedei în buzunar într-un mod ostentativ fix sub ochii lui… rămăsese un pic uimit… nu prea știa ce să creadă.
                Restul serii am pus pe altcineva să-mi comande băuturile ca nu cumva să mă trezesc că-i cer o vodcă şi-mi da un pahar cu apă… sau alte chestii de genul ăsta.
                Frate, acum serios vorbind, când merg la un restaurant ce are o cantitate de fițe cel puțin egală cu ale mele, atunci da, am de ce să mă comport elegant şi manierat, dar când intru într-un bar în care trebuie să-i ţip barmanului la ureche ca să-nţeleagă ce vreau… la ce se aștepta? Să fac o plecăciune în faţa lui? Sau să mă postez în faţa barului, să-mi țin toiagul la subraț, jobenul pe bar, monoclul la ochiul drept şi să mă chiorăsc la lista de preţuri în timp ce-mi scot mănușile albe pentru ca la final să-i spun:
-Domnule, vă rog frumos să binevoiți a-mi asculta comanda, dacă se poate, bineînțeles…
-Mda, domnule… dar să fie repede că am un sudoku de completat!
-Un Guinness, vă rog frumos, dacă nu e deranjul prea mare!
-Da, imediat!... Poftiți băutura dumneavoastră, face 6 euro, vreți să ne lăsați bacșiș cumva?
-Da, sigur că da, orice ca să nu mă luați la bătaie pentru că am avut nesimțirea de a intra în barul dumneavoastră!
-Foarte bine domnule, va mulțumim şi va rugăm să va beți berea repede şi stând în picioare!

                Poate că aşa ceva e posibil doar în Raiul barmanilor…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori