duminică, ianuarie 23

Sweet revenge

                Lecția numărul 1: „Răzbunarea e arma prostului doar când e făcută în mod intenționat!” Ţine minte asta, e posibil să ai nevoie de această lecție mai târziu.
                Terminasem treaba cu BAC-ul şi mă pregăteam de admitere la facultate, dar între cele două examene am avut suficient timp liber pentru a-mi sărbători ziua de naștere, unul din dezavantajele de a fi născut vara e asta… cred că e singurul. Am strâns câțiva bani, mi-am invitat prietenii, care la rândul lor şi-au invitat alți prieteni… şi tot aşa, cam aşa se fac petrecerile când ești în liceu. Când organizezi o astfel de petrecere trebuie să iei în calcul eventualii invitați nepoftiți… eu nu i-am luat în calcul, astfel că m-am trezit cu un telefon, cu o zi înainte: „ce faci frate, dai de băut? pe la ce oră? hai că venim şi noi!” Ei bine, nu am avut prea multe opțiuni… Se cam invitaseră singuri, au venit şi cu un cadou nasol… dar am închis un ochi… unul când au venit, celălalt când am plătit…
                Nu-i purtam pică, dar totuși mă deranjase un pic. A trecut frumos şi admiterea şi am ajuns în luna lui august, practic ultima vară din liceu. Ne-am strâns toți şi am plecat la mare. Ne-am cazat în Costinești şi dormeam câte 3 în camere de 2 ca să avem loc. Eu nimerisem în cameră cu invitatul nepoftit şi o Catelin. Ăsta voia să i-o tragă lui Catelin în alea câteva zile, pentru că… tocmai trecuse BAC-ul şi admiterea… multe nopți nedormite, stres… toată lumea știe despre ce vorbesc.
                De când mi-am făcut culcușul în camera aia auzeam de trei ori pe zi, cel puțin, apropouri cum că în ultima seară ar trebui să mă prefac că dorm în altă parte că să-l las singur în cameră cu Catelin… şi veneau în mod regulat, dimineața, la prânz şi seara sau de fiecare data când rămânea singur cu mine. Avea mereu grijă să nu-l audă nimeni vorbind. Deci s-a îngrijit de toate, a tăcut din gură, a făcut rost de cameră, a încercat cât mai subtil să scape de mine şi toate acestea în liniște ca să nu atragă atenția, să nu se uite nimeni ciudat la Catelin a doua zi.

                Exact în ziua cea mare, abia ce ne trezisem după somnul forțat de la amiază – pentru că seara eram în discotecă, dimineața ne prindea pe plajă şi abia la amiază apucam să dormim – stăteam toți la masă şi mâncam murături cu apă plata, am uitat de ce mâncam asta, dar… mă rog, nu e important. Ideea e că eram cu toții de faţă, toți erau prezenți, se făceau planuri pentru plajă şi apoi pentru seară iar ăsta încă nu avea confirmarea de la mine, încă nu reușise să mă convingă să plec din cameră. Şi-a pierdut cumpătul şi m-a întrebat fix la masă, ce-i drept nu în gura mare, ci discret… foarte discret. Nu ştiu exact ce m-a iritat pe mine atunci, dar cert este că am sărit ca ars după care i-am blocat cocoșelul fără să-mi dau seama:
-Frate, deci deseară te duci şi tu să dormi cu altcineva în cameră, bine? iar asta mi-a spus-o, repet, foarte discret… în vreme ce eu am urlat practic în gura mare către Catelin
-Măi Catelin, ce mă tot fute asta la creieri? Care-i faza?? Trebuie să merg să dorm cu altcineva în cameră deseară, sau ce??
                După ce am spus asta a fost un moment de liniște, dar nu pentru că erau toți uluiți, ci pentru că nu știau care cum să se abțină să nu râdă… săraca Catelin, ce era să-mi zică? Mi-a spus că nu… doar nu era să mă trimită să dorm în altă parte eliminând astfel orice dubiu.
                Pe drumul spre plajă Roger se spărgea de râs… râdea de mine cu gura până la urechi… i-a pierit brusc zâmbetul de pe faţă când i-am spus că merg să dorm cu el în cameră… Oficial, din câte ştiu eu, am blocat doi cocoșei în acea seară, al doilea fiind al lui Roger pentru că deja e clar pentru toată lumea că pe Catelin a lovit-o o migrenă extraordinara.
                Ei bine, am spus-o şi am şi demonstrat-o: „Răzbunarea e arma prostului doar atunci când e făcută intenționat.” Ţine minte asta, s-ar putea să ai nevoie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori