duminică, ianuarie 2

Soldat armin

                Era să se întâmple, dar a intrat în vigoare legea şi am scăpat. Am primit ordinul de recrutare când eram plecat prin oraș cu Oul, când l-a văzut mama pe polițist la ușă a tresărit un pic… când a întrebat ăla de mine… era să leșine crezând că s-a întâmplat ceva rău.
                M-am prezentat la centru m-au evaluat psihologic şi m-au pus să completez diferite hârtii. Pe lângă obișnuitele: nume, prenume, data nașterii, adresa… bla-bla, exista o rubrică dedicată părinților, mi se cereau numele, data şi locul nașterii. Acum, nu vreau eu să mă laud că am o memorie extraordinară – pentru că nu e nevoie, e un lucru dovedit cum că a mea memorie este excelentă – dar eu nu ştiu anul nașterii pentru părinţii mei… şi nici locul, sau mă rog, cu aproximație îl ştiu… cu aproximație de vreo 50 km, adică dau o localitate şi sunt sigur că ei s-au născut acolo sau într-o localitate aflată în interiorul unei raze de 50 km. Am completat eu acolo data nașterii şi am început să mă gândesc la anul nașterii… luasem mima unui elev de liceu care dă o lucrare foarte importantă dar nu a învățat nimic, nu poate să predea lucrarea goală, dar nici nu are ce să scrie pe foaie. Şi-i tot auzeam prin sală pe ofițerii de acolo cum dădeau indicații şi încercau să-i ajute pe cei care ori nu știau să scrie, ori nu prea înțelegeau întrebările şi rubricile ce trebuiau completate… când am realizat că se apropie de mine, am decis că nu este cazul să le ocup eu timpul cu problemele mele… nu de alta, dar erau vreo doi analfabeți acolo şi am zis că e mai bine să-i ajute pe ei, decât să râdă de mine că nu ştiu anul nașterii. Am pus doi ani la întâmplare acolo, mă rog… estimativ, pe mama am făcut-o mai tânără cu vreo 10 ani decât tata, am predat foaia şi am dat să ies.
                Însă nu m-au lăsat să plec fără să mă programeze la pentru a doua zi la vizita medicală, care se făcea pe undeva prin spatele ASE-ului… mult în spate, nu ştiu exact cum se cheamă zona, oricum era o clădire foarte veche care de mult timp sta să cadă. Mă prezint şi acolo dis de dimineață cu ochii în gură, pentru că trebuia să fiu acolo cam de pe la ora 7. Graţie numelui de familie şi a inițialei tatălui am picat fix în ultima grupă care a intrat pentru vizita medicală, pe la ora 16. Mă plictisisem îngrozitor, începusem să-i învăț pe aialalţi ce să zică ca să nu-i ia în armată, de fapt eu glumeam, dar ei nu ştiu dacă s-au prins, cert este că i-am spus unuia să-i spună medicului că aude voci, iar când l-o întreba ăla ce voci să-i reproducă exact dialogul:
-Aruncă grenada…grenada…grenada…
-Unde s-o arunc??
-Unde-s mai mulți… unde-s mai mulți…
                Mă rog, nu pot fi acuzat de nimic, eu credeam că s-a prins de glumă… Am intrat în „House of Pain and Shame” mi-am luat foaia şi am început să merg prin cabinete să mă vadă doctorii. Printre cei ce erau acolo erau şi viitori soldați, pentru care asta era vizita medicală înainte de incorporare, pentru mine era doar recrutarea. Cum mă plimbam cu ei prin aceleași camere am auzit cum îi abordau ofițerii de acolo: „vrei la artilerie? vrei la vânători de munte?” dar printre aceste propuneri era o întrebare care mie efectiv mi-a dat fiori:
-S-a schimbat ceva de la recrutare?
                O simplă întrebare, mă gândeam că se refera la chestii cu adevărat importante, adică ţi-a mai crescut o mână, un picior, ţi-ai pierdut o mână sau un picior… sau un ochi… chestii de genul ăsta, până când am realizat că de fapt ofițerul de la acel birou, avea în faţă foaia ce o completase fiecare la recrutare… aia cu anul nașterii părinților.
                În momentul ăla am prevăzut eu un moment cu adevărat penibil… m-am imaginat eu în faţa acelui birou… în chiloți, tremurând de frig, iar ăla punând întrebări diverse printre care şi…
-S-a schimbat ceva de la recrutare? pe un ton mult prea plictisit
-Da…
-Ce anume?
-Anul nașterii pentru părinți…

                Probabil că cei de acolo s-au lovit de chestii mult mai penibile… deși îmi este greu să cred… dar cine știe…

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

ha ha ha , da tu ce ai crezut că fac cu formularele alea, le folosesc pe post de hârtie igienică?

armin spunea...

ma asteptam sa le foloseasca la ceva, dar nu voiam sa ma fac de ras...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori