sâmbătă, ianuarie 22

Povestea celuilalt joint

                Ne-am strâns… din nou… şi am plecat prin ţară, proiectul era făcut pentru Cazane, Herculane, Sibiu şi în final Vama Veche, dar în Vamă s-a ajuns mai târziu şi în grupuri mai mici – cât să ne suportam unii pe alții?!?
                Pe vremea aia Stupi abia ieșise din spital după ce avusese ceva probleme la plămâni şi se lăsase de fumat, mai mult forțat. Cum nu fusese nicidecum o decizie luata de el, ci mai mult una forţată, îi era cam greu să se obișnuiască cu ideea, motiv pentru care era foarte recalcitrant. Pe unde mergea, pe unde intra el mergea în faţă, înjura în stânga şi-n dreapta şi Cristinica venea în urma lui şi-şi cerea scuze… ăștia s-au ofticat rău… eu l-am înţeles, tocmai renunțase la fumat… forțat.
                Ca să-şi potolească poftele, Stupi își procurase un trabuc… pe care nu-l fuma, doar îl ținea în gură. Îi cumpărase un fel de pipă de plastic, l-a înfipt în el şi umbla cu prostia aia în gură peste tot. A apărut şi în poze cu drăcia respectivă. Dar mă rog, cu siguranță că asta îl ajuta să treacă peste pofta aia nebună de a fuma – cred că e nebună, eu nu am fumat niciodată… țigări.
                Am vizitat locuri interesante, am urcat pe munte, am făcut grătare, ne-am distrat cu vârf şi-ndesat… dar… într-o seară… am rămas pe terasa casei închiriate doar eu, Roger, Stupi şi trabucul lui. Şi o dădeam noi dintr-una în alta până am ajuns la trabuc: Hai Ovi de ce nu-l aprinzi? Hai bă, scutură-ţi nisipul din păsărică şi aprinde-l! Hai nu mai fii fătălău, că te schimbi de haine înainte să intri în cameră şi nu te miroase Cristinica! Hai că oricum doarme! Dar Stupi a rezistat asalturilor noastre… toate până când i l-a luat Roger din gură… eu căutat rapid o brichetă şi la 30 de secunde după cele 30 de minute în care ne-am rugat de Stupi să-l aprindă, trabucul scotea în sfârșit fum.

                Băi şi-l pufăiam prin faţa lui Stupi… şi scoteam fel de fel de gemete de satisfacție când trăgeam din el… şi-l lăudam: Cel mai bun trabuc din lume! Cel mai aromat! Cel mai parfumat! În vreme ce Stupi bălea cu un zâmbet fals pe faţă.
                Acum… ăla era trabuc adevărat, nu prostii ce seamănă cu țigările… am tras câteva fumuri fiecare (2~3, ca să fiu sincer) după care am început să ne prostim… Am pornit de la glume simple şi nevinovate, am trecut printr-o sesiune foto şi video şi am sfârșit prin a încerca să găurim cu el o sticlă de plastic ca să facem un bong… atât de tare era şi aşa de neputincioși eram noi în a-l fuma.
                Am tras de el într-o parte şi în cealaltă până s-a ofticat de tot Stupi şi a plecat să se culce. Imediat ce a plecat ăsta noi am stins trabucul şi l-am pus înapoi în pipa, dar de data asta invers… nu ştiu dacă a realizat cineva că fusese aprins… până în momentul în care Stupi l-a aruncat nervos în Dunăre când l-a găsit a doua zi…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori