miercuri, ianuarie 19

De ce scrie armin pe blog?

                Răscoleam printre bloguri când l-am descoperit pe cel al Andrei… am văzut articolul şi… mă gândesc că ar fi o idee bună să o spun iar…
                Așadar, de ce scrie armin pe blog? Pentru că i s-au terminat filele din jurnal… plus că i-am şi pierdut cheia de la lacătul cu care era ferecat. De fapt scriu pentru că… e o poveste lungă… şi începe aşa:
Noiembrie 2008: am acceptat – constrâns, ce-i drept – să plec din ţară… toată lumea spune că o să-mi prindă bine această decizie… eu sunt descendent direct de-al lui Toma, deci… rămâne de văzut.
                Exact ca în bancul ăla în care moare cineva şi Sfântul Petru îi oferă șansa de a alege între Rai şi Iad iar respectiva se lasă prostită de aparenţe, exact aşa am pățit şi eu. Am picat pe plaiuri franțuzești, am constatat cât de scump costă prietenia şi mi s-a făcut dor… de casă… de patul meu… de Silver… dar mai ales de prietenii mei. Mai avusesem eu câteva tentative de a scrie pe blog, pe weblog, pe wordpress, dar într-un final am decis să mut totul pe blogspot… am decis să mă transfer în online… să-mi fac o clonă virtuală. Mi-am pus o oglindă deasupra monitorului şi l-am creat pe „armin… cu a mic”.
                Iar aici am început să aștern toate amintirile ce le am legate de ei… pentru că în principal despre asta e vorba aici, despre prostiile ce le-am făcut împreună, despre alte prostii ce le-am făcut fără ei, despre chestii imaginate de mine, dar care nu s-au întâmplat niciodată şi în ultimul rând câteva idei sau opinii personale.
                Astfel scriu pentru că îmi e dor de casă… de patul meu… de Silver şi nu în ultimul rând de ai mei prieteni. Plus că e un mod eficace de a mă lauda, e o modalitate perfectă de a striga: „EU am cei mai tari prieteni!”… aaa, stai… că tocmai mi-au spus că sunt enervant… şi gras… şi fac mișto de mine că am mâinile mici… puach să-mi bag picioarele… îmi închid blogul…
                Cam asta ar fi… probabil o să apar în vreun ziar/blog de scandal dacă îmi transform jurnalul personal în altceva mult mai serios… dar e un risc ce am să mi-l asum la momentul respectiv. Bănuiesc că nu ai uitat regula mea în ceea ce privește acest fel de provocări: Ai citit-o? O faci şi tu pe blogul tău!

5 comentarii:

Ovidiu spunea...

Cineva spunea că a scrie este cea mai bună terapie, bănuiesc că avea dreptate, scriem când avem ceva de spus, scriem pentru a scăpa de diverse gânduri care ne apasă, de dorul de casă, în cazul tău, unii scriu ca să se dea mari blog-eri, să facă bani, sau mai știu eu ce alte motive...
Eu am două bloguri, unul blogspot pe care scriu tot felul de bazaconii, de la evenimente din viata mea reala la păreri personale despre ce văd și aud prin presă, și unul wordpress pe care public mini-tutoriale de editare foto pentru fotografii amatori.
O fac pentru ca am văzut cât de greu este să fii începător, și să nu ai de unde să începi , ce exprimare... Ideea este că niciodată nu mi-am pus problema participării la concursuri sau alte metode de a face bani, scriu doar când simt nevoia, ce simt ca trebuie spus și atât, dacă cineva bine-voiește sa citească, bine dacă nu, nu, eu am spus ce aveam de spus.

rainychocoffee spunea...

tu dc nu zici de la inceput: leapsa. :)) ca sa se ajunga la sfarsit, sa se vada regula dupa asta.
cat despre ce scrii, e un blog pe care intru de fiecare data sa vad "ce traznai ai mai facut", un fel de carte cu "aventurile lui armin cel nazdravan"(cu a mic). E fun si plin de originalitate.

armin spunea...

Ovi, uneori te descarci si prin scris, asa e...

Ana-Maria... multumesc frumos!

andradiana spunea...

Offtopic: Sorry ca te intreb, dar... ce zodie esti? Cumva gemeni? :)

armin spunea...

nu stiu cat de mult conteaza zodia, mie nu-mi pare asa importanta... dar nu sunt gemeni, sunt rac. are vreo influenta?? negativa?? alea pozitive nu-s importante, doar alea negative...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori