marți, ianuarie 11

armin cel deștept

                M-am trezit că mai rămăseseră doar câteva luni până la BAC şi eu în continuare nu știam ce vreau să mă fac, trebuia să aleg ceva, nu? Am făcut o ședință cu mine, am analizat opțiunile şi am decis că am să mă duc la Politehnică. Deși mama mă voia medic, nu i-am făcut pe plac (poate totuși ajung doctor şi împac pe toată lumea), dar am acceptat ideea de a mă înscrie la încă o facultate. Mama a insistat să fie Medicină, dar am refuzat din nou şi am ales facultatea de Sociologie, pentru că puteam opta pentru matematică drept probă de concurs, adică un antrenament pentru examenul de la Poli. Cum sunt relativ foarte deștept, am intrat la amândouă. Cel mai greu mi-a fost la Poli, unde erau 0,4 pe loc, în vreme ce la Sociologie, unde erau 7 pe loc, am intrat fluierând (şi am ieșit la fel). Iar acum am să-mi scriu memoriile de student la două facultăți.
                În primul rând am bătut din picior şi m-am rostogolit pe jos zbierând (true story) ca să-i determin pe ai mei să-mi plătească anul şi la Sociologie… într-un final am convins-o pe mama şi am mers cu ea la bancă. A scos niște bani – habar n-am de unde – şi mi i-a pus în brațe după care a plecat supărată pe ifosele mele neuitând să menționeze că mă așteaptă acasă cu chitanța, iar dacă nu vin cu ea are să folosească toporul ăla ruginit şi bont.. Țin minte că era vorba de vreo 8 milioane de lei vechi… nu mai țin minte exact ce bancnote erau, dar ştiu sigur că nu îmi încăpeau în portofel. I-am băgat într-un plic, pe care l-am pliat şi l-am băgat în buzunar… arătam de parcă îmi creștea încă un picior. Nu puteam risca să pun plicul într-unul din buzunarele de la spate şi cum niciodată nu m-am simțit atras de chestiile purtate de toți şi toate, nu aveam buzunare laterale… deși atunci le-am simțit nevoia.
                Adică mă găseam în bancă, în mână cu un plic cu mulți bani… plicul era aşa de mic încât nici nu puteam să-l sigilez… deși aveam bani mulți nu îmi puteam permite un taxi, pentru că înafară de banii pentru taxă alții nu aveam… deci situația era cam strâmtorată, plus că mă aștepta un drum cu autobuzul până la Universitate.
                Nu ştiu dacă nu cumva o fi deja postat pe youtube vreun clip cu mine făcând următoarele chestii în bancă – pentru că erau destule camere de supraveghere – dar dacă nu mă crezi caută pe youtube, poate s-o fi găsit cineva să-l posteze… vreun agent de securitate, de la supraveghere video poate.
                M-am uitat în stânga… m-am uitat în dreapta… am observat că sunt fix în mijlocul băncii… oamenii aveau treabă pe la ghișee, paznicii citeau presa… era un moment perfect să-mi pun masca pe ochi şi să tip: „asta e un jaf, cineva să-mi dea o plasă şi bani de taxi… sau arunc cu 8 milioane în voi”! Ei… m-am mai uitat încă o dată împrejur… am trecut plicul în mâna stângă, ușor să nu mă vadă nimeni… în timp ce-l ținteam din priviri pe paznic mi-am dus frumos şi sigur pe mine mâna dreaptă la nasturele de la blugi… printr-o mișcare extrem de sigură (erau vechi blugii) am deschis şi tras cu suficientă forță încât să deschid nasturele mare şi doar doi dintre cei mici… am tras un pic de blugi… mi-am băgat plicul în chiloți… m-am încheiat frumos la nasturii mici, după care am realizat ce alegere proastă am făcut… pentru că nu mi se mai închidea nasturele mare. Deja era prea târziu să mai fac ceva, pentru că toată lumea era cu privirile țintă pe mine… mi-am aranjat tricoul peste şi am ieșit din bancă rugându-mă la toți Dumnezeii să nu-mi cadă pantalonii. Odată scăpat din bancă, mi-am băgat mâinile în buzunare şi am pornit-o spre stația de autobuz. Să mă fi văzută cum mă țineam eu de bare cu mâinile în buzunar… şi al dracului noroc, fix atunci am dat eu peste un șofer vitezoman… pe troleu!!! Cât de rari sunt ăștia?? Ăștia sunt precum sirenele sau inorogii, toți am auzit de ei, dar nimeni n-a văzut niciunul pe viu. Dacă nu mi-a predat ăla o lecție despre inerție până am ajuns la Universitate… dacă nu l-am înjurat eu cu toate formulele chimice şi fizice pe care le ştiu…
                Pun pariu că arătam foarte ciudat cu mâinile în buzunar când ceream informații despre unde pot găsi biroul unde se plătește taxa… dar şi când am intrat la doamnele alea în birou, le-am spus că vreau să-mi plătesc taxa şi mi-am dat blugii jos ca să scot banii…

2 comentarii:

Sophiestricata spunea...

Urmează o continuare?? Ce s-a ales de Sociologie până la urmă? :D

armin spunea...

in final... am decis ca imi plac mai mult cifrele decat literele... am parasit-o pe Sociologie, iar spre norocul meu Poli n-a aflat nici pana azi ca la inceput am fost cu doua... dodged that bullet, ha?

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori