luni, decembrie 6

O nuielușă… două…

                Azi, după cum bine știi deja, vine Moș Nicolae. Dacă ai fost destul de inspirat încât să-ţi speli ghetuțele şi să le cremuieşti vei primi cadouri – dacă ai fost cuminte – sau o nuielușă – dacă ai făcut boacăne.
                Asta e tradiția, aşa sărbătoream în fiecare an, iar prima amintire cu Moș o am de când aveam cred 4 sau 5 ani. Eram la bunici, aşa am crescut eu… mare şi frumos, la ţară, nu între betoane, şi țin minte că mi-am spălat cizmulițele mele de cauciuc într-un mare fel… le-am spălat şi înăuntru, unde erau căptușite, deci a doua zi nu m-am mai dus la grădiniță pentru că nu aveam cu ce mă încălța. Erau vremuri grele, mai ales pentru bunicii mei, fonduri nu prea erau pe nicăieri prin ţară, iar familia mea nu făcea excepție. Eu am vrut să fac o faptă bună, să-mi spăl încălțările ca să primesc cadouri, știam că trebuie să le pun la geam ca să-mi pună moșul cadourile, ceea ce am şi făcut. După care m-am ascuns după sobă şi am trecut la pândă. Trăsesem şi perdeaua ca să creadă moșul că nu sunt în cameră când vine – țin minte perfect că aşa am gândit-o. Cum tot așteptam să mă viziteze moșul am început să mă gândesc: „Cum o să intre el să-mi lase cadourile? Că geamul nu se deschide decât dinăuntru, doar n-o să spargă geamul…”
                La un moment dat m-am plictisit de așteptat şi cum nu îmi puteam da seama cum o să primesc eu cadourile dacă moșul nu poate deschide geamul, l-am deschis eu şi am plecat din cameră, m-am dus în bucătărie, acolo unde erau şi bunicii mei. Am tot stat… am așteptat… poate vine moșul… într-un final bunicul meu s-a dus în cameră să facă focul şi acolo, dar a avut reale dificultăți în a intra în cameră pentru că îi înghețase mâna pe clanță. Cizmele mele erau de asemenea înghețate la geam… şi moșul… nu venise.
                Am primit o nuielușă… poleită cu staniol… asta deși intențiile mele au fost nobile. Atunci am aflat eu cât de nedreaptă e viața, totuși nu am mers la grădiniță a doua zi, pentru că nu mi se uscaseră cizmele. Tataie a plecat la serviciu iar mamaie nu a indurat să mă vadă cu faţa lungă, trist că nu am primit nici un cadou şi mi-a luat ceva… nu era foarte mult, dar m-am bucurat.
                În ziua următoare am lipsit din nou de la grădiniță, de data asta cu un scop precis. M-a luat tataie de mână, m-a urcat în tren şi am mers la Cluj de unde mi-a cumpărat el ghetuțe noi şi frumoase. Țin minte că nu mi-au plăcut, pentru că aveau călcâiul întărit ca să nu mai calc strâmb… mă cam rodeau… dar aşa m-am obișnuit să merg corect nu să-mi târâi picioarele după mine.

Urmează episodul doi din „Moș Nicolae”: Bomboana

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Măcar știm că nu te-ai născut geniu!:))

armin spunea...

da ce... acuma sunt??

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori