joi, decembrie 23

Internetul

                Acum nu am să mă apuc să vorbesc despre dependenţa de internet, deoarece eu deja am acceptat că sunt dependent de el, deci nu mai are rost să scriu un post în care să susţin sus şi tare că, dacă vreau, pot să trăiesc fără internet un an... dar nu vreau.
                Nici nu am să spun ce condiţii am avut eu de îndeplinit ca să-l conving pe tata să-mi tragă net acasă, bine... aş putea să o fac pentru ca mă pot mândri cu asta, dar nu acum.
                M-au sunat băieţii, la prima oră – pentru că un coleg de-al meu lucra la ei – au venit, mi-au tras cablul şi am fost fericit... pentru vreo lună şi jumatate. Nu ştiu dacă a fost răspândită şi în provincie firma respectivă, dar cei din Bucureşti cu siguranta ştiu de C-Zone, dar mai ales de vitezele extrem de ridicate ce se înregistrau mereu pe serverul lor de oDC (pe vremea aia încă îl foloseam).
                După vreo lună şi ceva de la instalare au început să umble zvonuri cum că cei de la C-Zone vor vinde o parte din afacere celor de la RCS. Pe vremea respectivă RCS-ul era un fel de sperietoare, din punctul meu de vedere C-Zone-ul era un fel de Mercedes-Benz condus de un domn stilat în vreme ce RCS-ul era o Ladă veche de pe care curg tablele. Eu când am auzit aceste zvonuri m-am îngrozit instant... nu concepeam aşa ceva, dar pe de altă parte nici nu puteam face ceva să mă împotrivesc.
                Astfel că au venit ceilalţi băieţi, au demontat cablul vechi şi l-au pus pe cel nou... care din punctul meu de vedere era foarte nasol. Şi cum zicala „de ce ţi-e frică nu scapi” se adevereşte mai mereu, am experimentat viteze net inferioare.
                Înnegrit de furie, mi-am pierdut cumpătul şi într-o seară am pus mâna pe google, apoi pe site-ul lor de unde am extras o adresa de mail. Am intrat pe mailul meu şi mi-am scris „of-ul”. Am avut oarecum grijă să nu folosesc un limbaj obscen şi m-am ferit de a oferi jigniri şi orice fel de injurii, dar nu m-am putut abţine în a-i ironiza, tin minte că i-am acuzat de faptul că practică nişte tarife mai mari decât cei de la C-Zone, dar totusi nu le ajung banii să cumpere nişte salopete inscriptionate cu însemnele firmei pentru angajatii lor, nici măcar ecusoane nu au... şi am finalizat cu un sec: decât să vă plătiţi informaticienii degeaba mai bine încercaţi să creati un program prin care să mă pot conecta automat la reţea cand deschid calculatorul, să nu fie nevoie să tastez de fiecare dată utilizatorul şi parola. Cu toate că nu le-am vorbit urât celor de acolo, ba chiar foarte respectuos, nu am semnat mailul şi l-am trimis.
                A doua zi, dis de dimineaţă, mă trezesc să plec la ore. După ce ies din baie, aud că îmi sună telefonul... era ora 7.30 dimineata, nu prea avea cine să mă caute... bănuiam că e vreo greşeală. Ajung la telefon, îl scot din husă şi cand mă uit pe ecran... numar neafişat. Zic gata... e clar, ăştia sunt „băieţii”. Raspund... alo:
-Bună ziua, domnul Dragoş?
-Da...
-Aţi facut o plângere la noi zilele trecute...
-... în gând „Zeii şi Dumnescreşterea mamii măsii şi cine a făcut-o... cum morţi m-au găsit?? Căcăt, au luat IP-ul de pe care am trimis şi l-au căutat în arhivă... căcat!!”
-Mai sunteţi pe fir?
-Da...
                Eram de-a dreptul pierdut (şi de-a stângul) nu mai ştiam ce să zic... Abia atunci realizasem eu ce fel de plângere făcusem... ce naiba era să le zic?? Domnule sunt nemulţumit că acum de cand am trecut în grădina voastră nu mai pot să trag pornache aşa de repede de pe oDC?!? Am dat-o în diverse, l-am lăsat pe ăla să îşi laude angajatorul şi cand mi-a propus să facem un test de download l-am refuzat şi m-am declarat mulţumit de cum a decurs convoribirea noastră.
                Am închis şi am jurat că nu mă mai plâng niciodată că am viteză prea mică când execut operaţiuni de piraterie pe internet. Practic eu eram hoţul care sparge banca, după care o dă în judecată pentru că erau prea puţini bani în seif.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori