duminică, decembrie 26

Crăciunul

                Nu știu dacă ești sau nu la curent, dar zilele astea sărbătorim Crăciunul. Din punctul meu de vedere, serbăm nașterea lui Isus, ai cărui părinți s-au conformat poruncii regale şi au mers la recensământ, nu au găsit nici un loc liber în vreun han (era vârf de sezon, toți hangii triplaseră preţurile şi tot aveau camerele pline) şi sunt adăpostiți într-un grajd de către un moș bătrân cu barba albă, care începând cu anul imediat următor devine Moș Crăciun.
                Asta este povestea pe care o știu eu, în plus mai știu că în preajma acestei sărbători toți ar trebui să devină mai buni unul cu celalalt, să uite ce certuri şi supărări şi să se îmbrățișeze precum frații.

                Ei bine… iată că eu am îmbătrânit, m-am demodat şi vremurile s-au schimbat, astăzi Crăciunul nu mai este perceput în același mod, astăzi Crăciunul a devenit o oportunitate de a da „mass-sms” către toată agenda cu un text plin de rime ce includ câteva cuvinte cheie, cum ar fi: „sărbătoare, Crăciun, Moș Crăciun, cadouri” etc. şi bineînțeles – preferatele mele – telefoanele „de felicitare”. SMS-urile alea sunt ușor de recunoscut, plm îți țiuie telefonul a sms, te uiți în mesaje şi vezi toate cuvintele alea cheie acolo şi îți dai seama că ai primit unul, după care îl ignori şi îți continui treaba… mă rog, mie îmi place să-l copiez şi să-l trimit înapoi persoanei ce mi l-a trimis exact la fel doar că-i schimb semnătura… funny-funny.
                Dar cele mai nenorocite sunt „telefoanele de felicitare”… alea sunt expresia vie a cocalarismului cu care am fost înzestrați la naștere noi toți. Rețeta e simplă şi folosită la scara largă, când vine Crăciunul, brusc îți aduci aminte de un vechi amic cu care nu ai mai vorbit de cel puțin un an, îl cauți în agendă şi-l suni – cel mai perfect ar fi să fie vreo fostă iubită sau fost iubit. Aici vine partea cea mai bună, tu nu suni ca să-i urezi toate cele bune, aia e doar scuza perfectă pentru telefon, tu suni ca să te lauzi. Îi urezi la început ca să ţină scuza, după care… amical, întrebi pe unde se află şi pe unde petrece – iar dacă nu se aude muzică când răspunde ci o liniște deplină, întrebi şi dacă nu cumva deranjezi. Bineînțeles că înainte să primești răspunsul începi tu să te lauzi:
-Eu sunt în stațiunea X, am decis să plec şi eu într-o mică vacanţă, să mă relaxez, pentru că efectiv simțeam că nu mai pot… am găsit cazare doar la hotelul ăla de 17 stele, plătesc 500 de euro pentru fiecare oră de cazare… iar la banii ăștia… serviciile sunt de căcat… deci te rog să mă crezi sunt de căcat… îți spun, dacă vrei vreodată să mergi la hotelul ăla, răzgândește-te… sunt de căcat serviciile!
                Închei prin a întreba amical care mai e viața lui/ei, dar nici nu-i oferi timp să răspundă pentru că începi tu să te lauzi:
-Păi eu tot acolo lucrez, dar m-au avansat în sfârșit şi pe mine… nenorociții ăia… mi-au triplat salariul, mi-au dat mașină şi locuință de serviciu deși locuiesc în același oraș, dar i-am presat eu, pentru că nu voiam să traversez orașul până la birou… etc…etc
                Crăciunul şi-a pierdut semnificația, a devenit un motiv de laudă, de Crăciun ne lăudam în faţa celorlalți, dar neapărat trebuie să fie vorba de oameni cu care nu schimbi vreo vorba decât de Crăciun, pentru laudă…

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

... nu se mai face ca pe vremuri!
PS: nu știam că hangiul a devenit Moș Crăciun :(

armin spunea...

pai nu se mai face ca pe vremuri... nici Craciunul nici Revelionul... cu Stela si Arsinel

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori