marți, decembrie 7

Bomboana

                Altă poveste despre Moș Nicolae, după cum am promis. Cum acum sunt un copil ceva mai mare îți poți da seama că l-am prins pe Moș Gerilă, deși nu mai țin minte exact care din cei doi moși l-a înlocuit… tind să cred că Moș Crăciun, dar nu sunt foarte sigur. Am mai spus că vremurile alea era foarte grele şi… grele. Vrei să te plictisesc? Bine! Erau grele pentru că Ceaușescu a decis să plătească datoria externă dintr-un foc, tot ce produceam mergea la export, se făcea economie la curent – încă n-am uitat când se lua curentul noaptea şi până dimineața se dezgheța frigiderul.
                Dar chiar şi în perioada aia venea Moș Nicolae… şi Gerilă… sau Crăciun… doi dintre ei veneau sigur. În ajunul primei sărbători eu mi-am lustruit frumos ghetuțele, le-am curățat şi le-am așezat la geam şi am așteptat… şi am așteptat… şi am mai așteptat un pic, apoi m-am plictisit şi m-am culcat. Dimineață mi-am găsit ghetele pline de cadouri. M-am bucurat foarte mult, am mâncat repede câteva – până să mi le pună „bine” mamaie – după care m-am îmbrăcat, încălțat, mi-am luat gentuța cu pachețelul pentru prânz şi am plecat spre grădiniță.
                După cum am spus, erau vremuri grele… şi dacă ai sesizat, acum aveam ghetuțe, nu cizmulițe de cauciuc – fie ele şi căptușite la interior – şi cum trebuiau să-mi tină mai mult, erau cu două numere mai mari, ca să mă încapă şi pe viitor. Motiv de bucurie pentru mine, caci încăpeau mai multe cadouri în ele. Aparent motiv de bucurie…
                Cum mergeam eu spre grădiniță, tot simțeam că mă jenează ceva la picior… într-una din ghetuțe… nu prea îmi dădeam seama ce. Am continuat să merg, nu puteam să mă opresc pentru că era dimineața unei zile de Decembrie, deci era încă noapte practic, cum eram la bunici iluminat public nu prea exista şi trebuia să țin pasul cu prietenii mei cu care mergeam la grădinița, altfel aş fi rămas în urmă… bine… știam drumul, dar nu vroiam să ajung printre ultimii – instinct de învingător, ar trebui să trec asta în CV, nu ca alții, care se jură că își vor trece rația de pe torente în CV.
                Am ajuns la grădiniță, mi-am dat haina jos… căciula… fularul… mănușile, le-am pus pe toate la un loc să le găsesc când plec – eram ordonat de mic - şi am dat să mă descalț. Când mi-am scos ghetele un miros foarte urât a umplut sala…
                Ei da… uitasem o bomboană într-una din ghete… bomboană-bomboană, din aia rusească de calitate inferioară, rușii când le făceau mergeau pe principiul – în gură nu-i mai simți mirosul, doar gustul – deci mai ajustau ei compoziția.
Eu cred că bomboana aia era deja moartă şi de aia a fost uitată în gheată… nu am omorât-o eu… plus, aşa se explică şi mirosul…

3 comentarii:

Ovidiu spunea...

:)) Fie-i țărâna ușoară!
Ehe... ce mai vremuri, măcar la tine se lua curentul doar noaptea, eu prin clasa I scriam seara la lumânare, că na pe lumină eram pe afară, lumina soarelui, la aia mă refer :D

armin spunea...

eu tin minte ca cel mai des se lua curentul seara... si aprindeam lumanarile... ce sa facem...

Ovidiu spunea...

ehe... știi ce e aiurea, azi peste 50% din români dacă îi întrebi îți vor spune că era mai bine atunci :(

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori