duminică, noiembrie 14

Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită

                Din când în când, oamenii muncii se strâng la o laltă şi se laudă cu munca lor… chiar dacă cei din cercetare nu fac ei prea multe descoperiri senzaționale, tot se strâng să se laude. Astfel am ajuns şi eu înscris la o conferință internațională de laude asupra muncii depuse… la Iași. Am ales-o special pentru că era în România.
                De obicei, când te înscrii la astfel de conferințe, laboratorul sau universitatea de care aparții îți plătește aproximativ tot, de la bilete de tramvai până la bilete de avion. Aşa a fost şi în cazul meu, mi-au spus că se ocupă ei de tot, eu doar să îmi aleg biletele de avion şi hotelul.
                Nu am vrut să fiu chiar cel mai nesimțit din lume, aşa că am făcut o mică cercetare (că doar cu asta mă ocup în general, nu?) pe internet asupra biletelor de avion şi le-am căutat fix pe cele mai ieftine posibil. Nu am vrut să cheltuiesc aiurea banii laboratorului. Motiv pentru care am ales un bilet dus-întors cu escală de vreo 3 ore. Când am găsit eu biletele costau 140 de euro. Le-am notat frumos şi m-am dus cu ele la secretara laboratorului. Deși i-am spus că dacă așteaptă prea mult or să se scumpească, ea tot le-a cumpărat cu două săptămâni înainte… le-a mai luat şi de la o agenție de voiaj. Cost final 400 de euro. Când am văzut prețul pe bilete, după ce le-am primit… mă simțeam un pic ciudat… parcă eram în „Despicable me”.
                Acum, eu cumpărasem biletele dus-întors ca să fie mai ieftine, pentru că un segment doar dus costa infinit mai mult, ceea ce nu știam eu este că dacă nu folosesc vreunul din segmente, biletele se anulează. Deci, poate părea a fi banalitate, dar eu chiar nu știam asta… pe cuvânt. Biletele erau Fr-Ro-Fr şi retur, eu eram deja acasă, deci la primul zbor nu m-am mai prezentat.
                Ajung în aeroport în dimineața zilei în care era prevăzut zborul de întoarcere, mă duc la ghișeul de check-in, aștept la coada… ghici ce? Biletele mele erau anulate, iar ca să pot pleca în ziua respectivă, a trebuit să mai plătesc din buzunarul meu 200 de euro.
                Deci, nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită!

2 comentarii:

Ovidiu spunea...

Să-ți fie învățătură de minte!:))

armin spunea...

pai chiar ca...

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori